Deci, in curind, nu vom mai avea voie sa injuram pe cine ne casuna, doar de amorul artei, fara a deveni infractori. Ca, de drept civil fie vorba, daca stiu ca neam de neamul meu nu are o letcaie, va injur pe toti si va dau daune morale folosind aceleasi expresii. Or, daca ma paste mititica, parca parca devin mai politicos. Deh, parca nu as vrea sa fiu iubita vreunui hirsut tatuat cu cuiul ruginit, pe scrot. Mai bine imi musc limba si las de la mine. Totusi, cind intra in vigoare minunea? Cel devreme luni, ca doar nu lucra astia duminica.
Inseamna ca mai am, pentru citeva ore, dreptul sa injur pe cine imi place… hi hi hi! Sa vedem… aha, pe Susu de la centrala termica. Nu ca mi-ar fi facut ceva, dar asa mi-a venit mie pe el. E dreptul meu. Am bagat banana cu totul in gura si am iesit din casa concentrat sa gasesc cea mai grea formula de injuratura, din aia de sa te usture sufletul numai zicind-o, d-apoi sa iti mai fie si adresata! Una cu morti, multi morti, si cu mame si surori. Bat la usa centralei termice, deschide omul, dar cind sa-mi incep pledoaria, ma inec de prea multa banana si incep sa tusesc ca magarul, ziceai ca mor. Atunci Susu ma bate usor pe spate, sa-mi treaca tusea, dupa care imi intinde propria bere. Propria bere!! Nici tata nu ar face asa ceva. Imi trag suflul si-i zic: „Susule, am venit sa-ti spun ca faci o treaba foarte buna bentru asociatie”.