La fel ca orice alta fiinta umana, o femeie care canta rock va fi tanara atata vreme cat nu va trai din amintiri, nu-si va uita copilaria si se va tine la curent cu noutatile, fara sa neglijeze „mostenirea“. (Si cine pastreaza memoria mai bine decat fiicele pioase?) Educate din copilarie sa aiba grija de copii, unele femei sunt traumatizate de lipsa „puiului“. Vinovatia nu e obligatoriu a lor, dar se comporta ca si cum ar fi. Instinctul matern functioneaza implacabil chiar si-n societatea moderna de tip occidental, unde o femeie dedicata exclusiv cresterii copiilor e tot atat de exotica pe cat este una din Arabia Saudita in minijup. A face copii sau a face o cariera? – iata dilema care da de furca femeilor postmoderne, angrenate in perpetuarea speciei, dar si preocupate de natalitatea excesiva, oarecum irationala, proprie lumii a treia. Cateva rockerite au reusit si una, si alta. Dar cu ce pret, doar sangele lor poate sa spuna!
Tineretea trupului nu-i ceva daruit pentru totdeauna, tineretea e o stare de spirit. Aceasta evidenta pare greu de asimilat in practica. A comite cand esti tanar toate prostiile, considerand ca asta inseamna „viata“, a devenit de mult un loc comun al modului de trai dezinhibat. A comite la batranete „prostii“ specifice tineretii pare o ineptie si-un afront adus naturii, divinitatii, religiei, filosofiei s.a.m.d. Rockerii sunt campioni la trebusoare de-astea. Exemple? Cate vreti! Unul, nu prea didactic totusi, il gasim in destinul celei care, la 58 de ani, nu ezita sa arda sub milioanele de priviri ale iubitorilor de pop-metal: Lita Ford. Superficial, diagnosticul consumatorului nepretentios cade ca un hamburger expirat in stomacul doldora de fast food: o fufa blonda care, fara bun simt, se da in barci, in loc sa… Ce, asta face muzica? Sau arta?
Probabil ca, intrebata, Lita ar spune ca ea (se) distreaza. E tipic rockerilor sa considere ca muzica lor e orice, in afara de arta, si in nici un caz ARTA. La drept vorbind, ce fac rockerii este… viata! Ei traiesc exact cum (si ceea ce) canta. Activitatile de zi cu zi se confunda cu muzica, fie ca lucreaza o partitura, un text, fie ca mesteresc la chitare, la tobe, la amplificatoare ori se relaxeaza cum le place. Un rocker adevarat, care traieste din (si pentru) muzica sa, va pastra pana la moarte tatuajele, cerceii, hainele de piele, cizmele sau bocancii, va umbla noaptea (ziua ii produce migrene), va purta peruca sau parul vopsit, daca n-are barba colilie de patriarh. Ce retine un rocker din viata se vede pe coperta noului disc al Litei Ford. Rockerita, care altadata speria profesorii din scolile serioase, ii alarmeaza si acum, desi generatia internautica o priveste mai degraba imboldita de conformism decat de curiozitate. Urcata pe scena in fata unui public nostalgic (sau nu) dupa „frumosii“ ani 1980, Lita Ford e tot o flacara mistuitoare, tasnita din pantaloni rosii stramti si cizme cu toc inalt, o eruptie de pasiune cu solouri de chitara absolut remarcabile.
Discul se numeste Time Capsule (2016, SPV/Steamhammer). 44 de minute insumeaza cele 11 piese calme, reflexive, curate, jucause, dense si evocatoare. Ajutata de prieteni vechi, precum Dave Navarro, Billy Sheehan, Gene Simmons ori Jeff Scott Soto, Lita pare sa fi ajuns la maturitate (ca om trecut prin multe), dar nu la impacare cu sine. Fiindca un rocker impacat e – ca sa parafrazez o spusa din Vestul Salbatic – un rocker mort.