Imediat dupa adoptarea uneia dintre cele mai aspre legi europene care ii afecteaza pe fumatori, o sumedenie de parlamentari au iesit public si au recunoscut ca au votat „ca primarul“ si ca regreta. Tara s-a impartit in doua tabere si s-au aruncat vorbe grele. Prima grija a birourilor permanente ale celor doua camere ale Parlamentului a fost sa incerce sa gaseasca o solutie pentru ca alesii neamului sa poata fuma pe terasele Casei Poporului si sa nu fie nevoiti sa parcurga niste kilometri pentru a-si satisface viciul. Deci ei „s-au rezolvat“.
Cu ocazia implementarii legii, Guvernul Romaniei a prezentat chiar si o schema pe care s-o priceapa oricine in legatura cu felul in care vor sta lucrurile de aici inainte. Multi patroni de carciumi s-au plans ca le-au fost alungati clientii, ca le-au scazut incasarile sau chiar ca lumea iese „pana la tigara“ si dupa aceea uita sa-si mai achite consumatia. Cumva insa, in felul sau propriu, Romania a mers mai departe, nu s-a produs realmente nici un cataclism.
Ca fumator, am trait pe pielea mea rigorile unor legi asemanatoare in Vestul Europei. Am experimentat la New York cum e sa se uite la tine trecatorii ca la un ciumat in momentul in care iti aprinzi o tigara. Mai mult, in Central Park fumatul este interzis cu desavarsire, astfel ca nu poti si fuma si admira o veverita in acelasi timp. Mergi hectare intregi pana la prima iesire si abia acolo iti este permis viciul. Asta, repet, dupa ce scapi de complexe si nu te mai doare asa mult privirea sfidatoare a nefumatorilor. Am vazut cum e in vacantele in Grecia, unde nu poti fuma oriunde vrei tu, in vreme ce la all inclusive-ul din Turcia absolut toate mesele, chiar si la cele din preajma locurilor de joaca pentru copii, sunt dotate cu foarte multe scrumiere. Toti fumeaza „ca turcii“.
Nu am considerat niciodata ca fumatul e vreo virtute, ba din contra, imi doresc sa ma las. Deocamdata, o lege mai restrictiva nu m-a determinat, tot eu voi fi acela care va lua decizia. Candva, poate curand, poate mai tarziu. Argumentele medicilor si ale ONG-urilor care militeaza pentru interzicerea fumatului in locurile publice sunt si ele solide, chit ca pe ici, pe colo s-a mai cazut in ridicol („nu putem sa ne ducem in cafenele copiii. Sa nu-i duceti deloc, nu e genul de spatiu baby friendly“).
Totusi, daca tot s-a dat o lege si romanul a inceput sa o respecte, n-ar fi o idee buna sa o lasam asa, in plata Domnului? S-au apucat parlamentarii nostri – de dragul electoratului, desigur, pentru ca numarul fumatorilor din Romania este unul urias – sa aduca amendamente actului normativ. Si le-au adus pana cand, in noua forma, legea ne va intoarce acolo de unde am plecat: carciumile vor redeveni in totalitate spatii pentru fumatori, si tot asa. De ce am tine sa fim si de data asta foarte romani, adica din cale-afara de neseriosi? O bere are un termen de valabilitate mult mai lung decat ar avea legea antifumat in cazul in care modificarile adoptate de senatori vor fi confirmate la vot in Camera Deputatilor. Prefer, ca fumator, sa nu mai luam iarasi de la capat o discutie sterila care si asa ne-a ocupat „timp de antena“ vreo doua luni. Iar ne enervam, iar aruncam cu diatribe in social media, iar ne clamam drepturile de fumatori si de nefumatori. Am facut balciul, ne-am luptat in noroi, punct. Nu de alta, dar a venit vara, se poate fuma la terasa.