Accentele de ludic si sarcastic fac din Zatul Tatianei Tolstaia (Editura Curtea Veche, 2006, traducere din limba rusa de Luana Schidu) un parcurs deopotriva fascinant si dificil. In orasul despiritualizat nu doar timpul are alta dimensiune. Fiecare dintre personaje, definite ca in basme pe baza trasaturii (fizice ori de caracter) dominante, populeaza universul absurd cu tragedii individuale atipice, trecind de la necunoastere la curiozitate, la revolta si conformism. Asupra lor planeaza misterul amenintator al actiunilor unei creaturi fantastice, monstruoase (Tolstaia exceleaza in inventivitate simbolistica), cu identitate necunoscuta si chip nevazut, metafora a ochiului totalitar care ne urmareste orice miscare. Sau, poate, a constiintei individuale.
„Pozitia” din versurile lui Puskin
Dincolo de traiul pur fizic al personajelor, lipsite de orice aparare si pline, poate tocmai de aceea, de zeflemea, se desfasoara planul spiritual al fiecarei povesti: „zona” in care sexul se face pe ascuns, simtirea abia poate fi intuita, iar ideile se transmit codificat. Una dintre cele mai reusite si induiosatoare scene din roman e aceea in care Benedikt, personajul principal (scrib al dictatorului), ii propune amantei Marfusca sa incerce, cu titlu experimental, „pozitia” din versurile lui Puskin, in care femeia sta culcata, nemiscata si, fara voie, in flacara ii paseste… Luate ad-literam (iata rezultatele lipsei de cunoastere, legumizarea, sugrumarea spiritului de catre totalitarism), versurile nu produc decit dezamagire si ruptura.
Treburile devin din ce in ce mai metaforice odata cu descoperirea posibilitatii de „a cunoaste”: o carte „arhetiparita” este prilej de deschidere a mintii. Foamea de lectura (majoritatea personajelor, se dovedeste, tainuiesc in izbele saracacioase carti) a lui Benedikt ajunge pina in pinzele albe, iar dilemele pe care le provoaca existenta acestora in rindul poporului oscileaza intre denaturarea societatii prin lipsa chefului de munca si curiozitatea aflarii. Poate nu intimplator, romanul Tatianei Tolstaia e alcatuit din capitole ale caror titluri sint litere din alfabetul limbii slave vechi. In orice caz, un roman complex, ireprosabil construit, pe o tema care, din pacate, ramine actuala.
„Daca ar fi dupa el, ar intoarce tot orasul cu fundul in sus: dati cartile incoace! Socrul nu e insa de acord, el se abtine: cu masura, ginere, daca ii luam pe toti la tratament, cine mai munceste? Cine mai curata drumurile, cine mai sadeste napi, cine mai impleteste cosuri? Nu ai o abordare guvernamentala: faci totul cum iti vine. In graba! Acum! Pe loc! Numaidecit! Nu faci decit sa sperii oamenii, or sa dea toti bir cu fugitii! Ai prins soareci? Stii teorie? Atunci?” – Tatiana Tolstaia, Zatul