Iti dai seama care ii e problema de-abia in ultima parte a filmului, cand mama lui devine grav bolnava, iar el se intoarce din Bucuresti in provincie si din apartamentul lui elegant „bloc nou“ in apartamentul copilariei comuniste. George nu e un lup tanar, ci unul bovaric. Nu si-a devorat pana la capat cordonul ombilical si traieste intr-o lipsa de repere care, cand stresul se acumuleaza, il sufoca. E ca un student care a dat de bani, dar care nu s-a maturizat inca.
Dublu ar putea fi portretul unei generatii, dar din pacate e un portret abia schitat, pentru ca spectatorul trebuie sa puna mult de la el. E un film ingrijit si curat (imaginea Patru Paunescu), iar asta se vede de la primele cadre. Danaiata are simt vizual, stie ce sa le ceara actorilor (desi pe Andrei Mateiu si Dorian Boguta mi se pare ca nu i-a distribuit bine), reuseste cateva scene foarte bune (de pilda, cea din spital, cand reda subtil neputinta masculina in fata neprevazutului), dar se impiedica mai ales de poveste. Ce face ca Dublu sa fie un debut aproape onorabil si nu mai mult e mai ales scenariul scris de Alexandra Axinte, Andreea Bortun si de regizoare. Uneori e confuz, alteori prea explicativ (vezi finalul) ori prea eliptic, are scene si personaje in plus. E, pe scurt, neterminat si rugos.
Regizoral vorbind, filmul e coerent si curat, trimitand uneori aproape declarat la filmele noului val – Metabolism, de Corneliu Porumboiu, pentru scenele de cuplu la masa, ori Din dragoste, cu cele mai bune intentii, de Adrian Sitaru, sau Pozitia copilului, de Calin Peter Netzer (asta si din cauza lui Bogdan Dumitrache). Bogdan Dumitrache, care e si nu e ca in alte filme. Are un aer bolnavicios care ti se imprima, parca te ia si pe tine cu rau, iar uneori chiar rade ?. E bun, uneori foarte bun – pacat ca nu e ajutat sa-si duca personajul pana la capat.
Now You See Me 2: Jaful perfect, film intrat in sali in acelasi timp cu Dublu, l-am vazut mai bine de trei sferturi cu geanta-n brate, gata s-o iau din loc. E groaznic de plictisitor, cu tot neamul lui de actori cunoscuti, in frunte cu Michael Caine si Mark Ruffalo, ca pentru ei m-am dus. Nu regret ca n-am vazut prima parte, care am inteles ca a fost ceva mai buna. Ilustrul regizor John M. Chu si scenaristii lui sunt cu mult sub Catrinel Danaiata si fetele ei. Dar americanii au mai multi bani, iar gaselnita cu iluzionismul e un pretext pentru tot felul de trucuri de scriitura imposibile (dar, pentru ca e iluzionism, nu trebuie explicate) mascate de efecte speciale. Scenariul e varza, incepe ca si cum filmul ar fi la jumatate, iar entuziasmul actorilor te face sa crezi ca i-ai prins la repetitii.
Am ajuns ca la mall sa apreciez mai mult window shopping-ul decat filmul de dupa (ca de aia ma duc la mall). Si mai era in sala si un idiot care trei sferturi din film a stat cu nasu-n telefon. De ce sunt invitati spectatorii, si aici, si-n America, sa-si puna telefoanele pe silent in loc sa si le-nchida naibii pentru ca lumina e la fel de deranjanta ca vocea?… Uite ce fac, in loc sa scriu despre film! Acum, pe bune, chiar nu am ce scrie. Am trecut ca gasca prin el. L-am vazut ieri si l-am si uitat.
Dublu, de Catrinel Danaiata. Cu: Bogdan Dumitrache, Corina Moise, Maria Dinulescu, Andrei Mateiu, Dorian Boguta, Teodor Corban
Now You See Me 2: Jaful perfect/ Now You See Me 2, de John M. Chu. Cu: Mark Ruffalo, Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Lizzy Kaplan