Pentru ieseni, vinerea trecuta a fost o zi fara emotii deosebite, in contextul in care orasul nu trecuse de prima faza a selectiei. Un titlu pe care, probabil, Iasul nici nu l-ar fi meritat, asa cum au confirmat-o pentru „Suplimentul de cultura“ o serie de experti contactati. Iar daca Iasul nu a fost inca pregatit pentru reflectoarele Europei, Timisoara promite, din pozitia unei Cenusarese a oraselor finaliste, prin intermediul unui proiect bine inchegat, sa reprezinte Romania mai bine decat a facut-o Sibiul si mai bine decat ar fi facut-o Clujul, vazut ca fiind castigator aproape sigur pana saptamana trecuta.
Luminile orasului
„Lumineaza orasul prin tine!“ scrie pe coperta proiectului Timisoarei, pe fundalul unei imagini alb negru, pixelate, care face trimitere la scanteia care a cuprins toata Romania in decembrie 1989. Sloganul arata ideea de la care s-a pornit – orasul fiind promovat, inca de la inceput, ca fiind primul oras din Europa continentala cu iluminare stradala electrica (1884). De altfel, proiectul propune un arc in timp: 1884 – 1989, momentul Revolutiei, si 2021, Capitala Europeana a Culturii. „Ne propunem sa punem in miscare energia civica. Pornind de la puternica metafora a luminii, dorim sa «exportam» valorile in care credem in alte orase ale Europei, pentru a stimula o atitudine deschisa, vizionara in randul cetatenilor“, au scris reprezentantii Timisoarei in prezentarea lor. Recomandat a fi un „oras al scanteilor“, Timisoara e vazuta ca urbe care a dat dovada de curaj cand si-a aparat mereu valorile. „Recunoasterea si respectul reciproc sunt principiile fundamentale ale comunitatii interculturale, multiconfesionale si antreprenoriale a orasului. De secole intregi locuiesc aici peste 30 de culturi diferite: romani, germani, maghiari, sarbi, croati, italieni, spanioli si bulgari. De asemenea, credinciosi ortodocsi, catolici, evrei, protestanti, luterani, reformati, musulmani si de alte religii isi practica in pace si libertate credinta. Sensul cuvantului «toleranta» a evoluat catre «fraternitate»“, se precizeaza in document.
Coagularea in jurul proiectului
2.000 de persoane au fost implicate intr-un proces participativ pentru a elabora documentul de politici publice care a fost transmis Ministerului Culturii, dintre care 450 in mod direct prin focus-grupuri, interviuri si dezbateri, iar 42 de persoane au definitivat viziunea. Proiectul TM 2021 a fost pus in opera de o organizatie independenta politic, care functioneaza inca din anul 2011 si care a fost ghidata de un profesionist recunoscut la nivel national si international – Simona Neumann. Ea are o experienta de 18 ani in relatii internationale si afaceri europene, a lucrat trei ani la Comisia Europeana, cinci la Organizatia Natiunilor Unite, are un doctorat in Diplomatie publica si a studiatsi la Universitatea Harvard, obtinand un certificat in studii de management strategic al organizatiilor.
Simona Neumann a asigurat coeziunea politica in jurul programului, dupa cum a precizat pentru „Suplimentul de cultura“. „Administratiile locala si judeteana s-au angajat sa aloce fondurile mentionate in dosar, pe durata a sase ani (patru ani de pregatire a programului cultural, anul 2021 si un an dupa detinerea titlului, pentru asigurarea continuarii proiectelor de succes). Nu am motive in acest moment sa ma indoiesc de concretizarea acestor angajamente asumate in perioada de candidatura. Administratia locala a fost membra fondatoare, alaturi de alte alte institutii, a Asociatiei Timisoara Capitala Culturala Europeana si, incepand cu anul 2013, a inceput sa aloce fonduri cu regularitate in vederea pregatirii candidaturii. Relatia noastra s-a bazat pe transparenta si pe comunicare formala si informala ori de cate ori am avut nevoie sa rezolvam problemele ivite“, a explicat Simona Neumann. Mai mult, a precizat ca a asociatia TM2021 a facut o serie de demersuri la nivelul Ministerului Culturii pentru a imbunatati legislatia privind finantarea culturii, propuneri la care au colaborat si alte orase candidate.
Dar in jurul proiectului nu au stat doar cei care au lucrat si reprezentantii mediului politic, ci si timisorenii in ansamblul lor. In primul rand, spre deosebire de Iasi, care si-a construit o parte din demers pe nostalgie si pe faptul ca ar fi de facto capitala culturala a tarii, in proiectul Timisoarei se recunoaste, inca din primele pagini ale dosarului, ca acesta este construit pe capitole din trecutul orasului, dar ca „Timisoara trebuie sa lase la o parte nostalgia si sa-si scrie un destin contemporan pentru a juca din nou un rol principal in regiune, de data aceasta prin cultura“. Intr-un studiu facut la nivelul comunitatii in 2016 de catre reprezentantii Universitatii de Vest din Timisoara, 82,5% dintre timisoreni cunosteau faptul ca orasul lor candideaza la titlul de Capitala a Culturii Europene si 90% doreau sa sprijine acest proiect oricum puteau.
Proiectul a fost construit si cu sprijinul altor orase care au detinut titlul de Capitala Europeana a Culturii. Pe zona dezvoltarii capacitatii culturale prin crearea unui Laborator de Proiecte Europene, Timisoara a lucrat indeaproape cu Novi Sad, al doilea oras ca marime din Serbia, care a candidat si el la titlu. La acest acest laborator sunt implicate si Matera (Italia), care va fi capitala in anul 2019, si Rijeka, Croatia, viitoare capitala in 2020.
„Timisoara, din punctul meu de vedere, merita sa fie capitala. Este cel mai bine plasat oras din Romania pentru a fi integrat in reteaua europeana de acces, este singurul oras in care exista multiculturalism fara sa existe minoritati nationale si este orasul care a avut cel mai bun plan de actiune culturala, facut, negociat si discutat si cu societatea civila, si cu experti internationali“, o spune chiar Florin Cintic, care a coordonat spre final campania Iasului. De asemenea, a evidentiat coeziunea ce se remarca in dosarul Timisoarei, mai ales in plan politic. „Elementul principal pe care l-a avut Timisoara a fost un primar care a oferit fara nici un fel de probleme tot ce a fost nevoie pentru dezvoltarea proiectului, care a angajat oameni seriosi, experti internationali, care a avut bani pentru lobby la Bruxelles si pentru tot ce a insemnat constructia planului si dezvoltarea unor proiecte care lipseau in oras“, a completat el.
34 milioane de euro pentru proiecte, 124 pentru infrastructura
„Ne imaginam o calatorie extraordinara, de la singuratate la apartenenta, de la lumina prin intuneric si inapoi, parcurgand trei teritorii ce abordeaza provocarile cu care se confrunta Europa astazi: oameni, locuri si conexiuni“, scrie in dosarul de candidatura al Timisoarei. Cei care l-au elaborat au propus, sub forma unei harti, sase statii gandite ca proiecte de mare anvergura, care pun accentul pe atragerea si diversificarea publicului, si 18 trasee, programe de mai mica anvergura, care au ca rol aprofundarea relatiilor dintre operatorii culturali si publicul lor implicat. Spre exemplu, cele sase statii au fost denumite „Reflectii“, „Actorii schimbarii“, „Indrazneste!“, „Orasul luminilor“, „Lumina peste granite“ si „Pasaje de lumina“, iar cele 18 trasee sunt legate direct de acestea. Cele sase statii ar insuma 26% din bugetul intregului proiect, de aproape 34 milioane de euro. Intregul demers al Timisoarei se concentreaza pe implicarea oamenilor si transformarea lor, pana in 2021 si ulterior, in generatori, producatori de cultura si factori implicati in aceste activitati. De altfel, cultura contemporana reprezinta 75% dintre activitatile propuse in dosarul de participare.
In dosarul pregatit de Timisoara, calendarul celor mai importante momente, deja structurat la nivel de ani, este pregatit. Sa luam ca exemplu momentul deschiderii. Cu un buget gandit la aproape 1,1 milioane de euro, acesta poarta titlul „Luminat de oameni“ si presupune patru ani de pregatiri, pregatiri la care lucreaza deja artisti nationali si internationali. „Timisoara a fost primul oras din Europa continentala cu iluminare stradala electrica. In seara zilei de 12 noiembrie 1884, 731 de lampi cu arc voltaic au prins viata. Aceasta este si metafora si obiectivul deschiderii. 731 de intalniri, de trailere, de felicitari si de mesaje vor fi declansate in acelasi moment catre toate directiile din oras si din regiune. Un show de lumina culturala raspandit pretutindeni“, se precizeaza in raportul citat. In zilele si orele premergatoare momentului, organizatorii vor ca cetatenii, institutiile, scolile si administratorii orasului sa inceteze zgomotul si sa intrerupa lumina electrica din oras, treptat, pentru ca la momentul deschiderii sa fie readuse toate la viata. Orasul va deveni o scena a dansului, sute de lumini vor fi animate de energia voluntarilor care isi daruiesc timpul si energia fizica „pentru a acumula electricitate, folosind aparaturi inovative si simple, ce convertesc miscarea in energie, create de studenti si artisti in stiinte tehnologice din toata Europa“.
Bugetul estimat, unul semnificativ, de aproape 34 milioane de euro, dedicat strict evenimentelor artistice, a fost deja in mare parte acontat, in urma sprijinului politic asigurat de o serie de hotarari luate la nivelul Consiliului Local al Timisoarei si la cel judetean al Timisului. Primaria s-a angajat pe 7 iulie sa ofere un buget operational de 20 de milioane de euro, alte cinci milioane urmand sa provina de la Consiliul Judetean Timis. Timisoara are incheiate parteneriate la nivel local si international cu orase precum Arad, Resita, dar si mai multe municipalitati din Serbia, Szeged din Ungaria si Rijeka din Croatia. Tot la nivel functional, Ministerul Culturii va fi invitat sa devina membru observator in cadrul sedintelor Consiliului Director de organizare a manifestarilor.
Dincolo de bugetul alocat pentru evenimentele artistice, echipa de la Timisoara a propus si un buget mai amplu, de aproape 124 milioane de euro, prin care sa fie realizate proiecte masive de infarstructura culturala, revitalizare urbana, ca si infrastructura de turism. De la un proiect de 12 milioane de euro pentru rebilitarea Canalului Bega – care presupune extinderea canalului de navigatie pe traseul Timis-Dunare –, la crearea mai multor muzee ce ar trebui sa fie gata pana cel tarziu in 2019-2020, precum Muzeul Stiintei si Tehnologiei Banat sau Muzeul Revolutiei Romane. La nivelul anului 2021, Timisoara isi propune sa aiba o infrastructura pusa la punct, care momentan cuprinde 24 de biblioteci, 19 cinematografe, dintre care noua foste cinematografe in curs de reconversie si un cinema in aer liber de 4.150 de locuri, 11 sali de conferinte cu o capacitate de 5.900 de locuri, 14 galerii de arta contemporana, inclusiv sapte independente, un spatiu total expozitional de 1.500 metri patrati, sase teatre (german, maghiar, roman, pentru copii si tineret, alternativ si de cultura underground), 47 situri de patrimoniu si 340 de piete, parcuri si curti interioare.
Dar nu infrastructura este temelia dosarului de candidatura, spune Simona Neumann, ci conceptul, bazat pe un set de valori europene ale Timisoarei: interculturalismul, multiconfesionalismul, spiritul civic si antreprenoriatul.
„Dimensiunea europeana conferita pe de o parte de parteneriatele concrete cu operatori culturali din Europa si de teme de importanta europeana, precum migratia, somajul in randul tinerilor si migratia creierelor, pe de alta, precum si implicarea cetatenilor inca din etapa de candidatura (90% din populatia Timisoarei doreste sa se implice in proiect, conform unui studiu elaborat de Facultatea de Sociologie si Psihologie) sunt alte doua atuuri pe care credem ca le-am avut in competitie. Nu in ultimul rand, avem o organizatie independenta, care functioneaza de cinci ani si care este in masura sa puna in aplicare proiectul TM2021”, a completat aceasta.
Iasul a pierdut prin autosuficienta
La Iasi, oamenii de cultura consultati de „Suplimentul de cultura“ sunt, pe de o parte, resemnati privind candidatura orasului, iar pe de pe alta parte au cuvinte de incurajare pentru Timisoara, recunoscand valoarea unui proiect care, daca va fi implementat la potentialul maxim, va aduce stralucire orasului. Criticul de teatru Oltita Cintec crede ca pozitia geografica a Timisoarei i-a rezervat orasului de pe Bega o alta istorie si o alta conectare la spiritul european decat o are Iasul. „Dinspre Apus lucrurile ajung intai in Banat si, dupa ceva timp, si in Moldova“, explica Oltita Cintec. „Iasul nu are multiculturalitatea Timisoarei si tipul de relationare interculturala de-acolo. Sa exemplific: in aceeasi cladire functioneaza Teatrul National «Mihai Eminescu», Opera Nationala, Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar. O fac intr-un ecumenism cultural exemplar, fiecare deruland evenimente remarcabile, dar realizand si coproductii, colaborand ori de cate ori este nevoie. Cu proiectie, in continuitate. Este acolo un alt tip de atitudine, mai deschisa, mai solidara, un fel de ambitie comuna care vine, cred, si din vorba ca «Banatu-i fruncea!». Care nu-i o lauda, e un indemn ce obliga“.
La randul sau, scriitorul Dan Lungu, directorul Muzeului National al Literaturii Romane Iasi, spune ca proiectul Timisoarei iti da senzatia inca de la prima lectura ca fiind unul coerent, articulat si profesionist. „Am multi prieteni in lumea culturala timisoreana si ma bucur foarte mult pentru ei, sunt convins ca vor face lucruri frumoase, vom si colabora in unele proiecte. Cred ca multiculturalismul integrat firesc, la nivelul vietii cotidiene, atat de evident in Timisoara, a cantarit greu in decizia juriului, desi, din cate am citit, si Clujul a avut un dosar foarte bun“, apreciaza el. In ceea ce priveste Iasul, scriitorul explica faptul ca municipalitatea s-a mobilizat greu, prea tarziu, iar lucrul acesta s-a vazut in faptul ca proiectul final a fost insuficient cizelat si articulat.
„Apoi, cred ca Iasul a pornit cu o atitudine de autosuficienta, ca oricum i se cuvine acest titlu, ca juriul nu va indrazni sa nu-l califice in a doua etapa. Ei bine, juriul chiar a indraznit. Iasul a avut toate sansele. Proiectul nu este pentru orasele perfecte, unde totul functioneaza impecabil. Proiectul urmareste dezvoltarea orasului si a comunitatii cu ajutorul culturii. Ceea ce a lipsit a fost un proiect copt in timp, construit colectiv, viabil, convingator“, a adaugat Dan Lungu.