Care sunt ingredientele care fac din Targul de Carte de la Leipzig unul dintre cele mai mari evenimente din lumea editoriala?
In primul rand, Targul de Carte de la Leipzig este un eveniment dedicat cititorilor. Apoi, targul promoveaza cartile in regiunile unde se vorbeste limba germana, asa ca editorii pot ajunge mai usor la public. De asemenea, este important sa precizez ca suntem o fereastra deschisa spre literatura si scenele literare din Europa de Est. Cititorii germani sunt foarte interesati de aceste literaturi. Sigur, tot timpul a trebuit sa ne luptam pentru a atrage publicul tanar catre targ, carti, literatura. Am reusit de-a lungul anilor sa devenim un targ de carte atat de mare tocmai pentru ca scena literara din Germania si din tarile in care se vorbeste limba germana este foarte dezvoltata.
Care sunt diferentele dintre acest targ de carte si alte evenimente similare din Germania sau din lume?
Primul eveniment de care trebuie sa vorbim, prin comparatie, este Targul de Carte de la Frankfurt, care este un targ dedicat in primul rand profesionistilor cartii, pe cand noi avem intalniri pentru public, asa cum am spus anterior.
Am incercat mereu sa acoperim nevoia de a promova cartile si literatura. De la an la an, trebuie sa ne straduim din ce in ce mai mult sa aducem in prim plan lectura, sa planuim evenimente din ce in ce mai sofisticate. Este vital. In Germania sunt publicate in jur de 80.000 de titluri noi pe an, apoi mai vin si cartile publicate in Elvetia si Austria. Asa ajungem la un numar imens de volume pe care editorii vor sa le vanda. Si asta fara sa mai vorbim de cei care-si publica volumele in regim self-publishing si le promoveaza pe cont propriu. Este o scena larga, care are nevoie de atentie.
Sunteti directorul Targului de Carte de la Leipzig din 1991. Care au fost cele mai mari provocari de-a lungul timpului?
Da, asa este, pare ca sunt directorul Targului de Carte de la Leipzig din vremuri antice. (Radem.) Cea mai mare provocare a fost sa devenim al doilea targ de carte ca marime din Germania, dupa Frankfurt, intr-o piata foarte mare si bine dezvoltata. In 1993 am dat drumul unui festival de lectura, care foloseste multe locuri frumoase din Leipzig, iar astazi este cel mai mare festival de acest tip din intreaga Europa, strans legat de targul de carte. Altfel spus, cea mai mare provocare a fost sa ne gasim atuurile, ceea ce ne diferentiaza, exact cum m-ati intrebat mai devreme, sa aducem concepte noi pe piata.
A doua provocare este faptul ca piata se schimba, iar noile media vin din urma puternic. Asa ca trebuie sa atragem oameni noi, sa modernizam targul, sa venim cu proiecte proaspete. Pana acum am reusit, tot ceea ce am planuit a functionat foarte bine.
Sa ne imaginam ca ati scrie o carte de memorii despre experienta dumneavoastra ca director al targului de la Leipzig. Cum s-ar numi acest volum si care ar fi ideile principale pe care le-ati discuta pe parcursul ei?
Trebuie sa ma gandesc putin, e o intrebare dificila. Cred ca s-ar numi Confruntarea cu cititorul/Privind cititorul in fata (n.r.: in engleza, limba in care a fost purtat dialogul de fata, Facing the reader). Pentru linistea tuturor, trebuie sa spun ca nu as scrie o astfel de carte. Jur! (Radem.)
Cat despre continut, cred ca as vorbi despre lupta noastra, chiar de la inceput, de a moderniza, de la an la an, targul de carte, de a nu ramane intepeniti intr-o singura idee. Din afara, multi oameni spun ca acest obiect, cartea, este un mijloc invechit, ca nu ai cum sa atragi participanti noi, ca nu mai este ceva de interes. Dar, daca vezi cifrele concrete ale targului – cititori, autori, edituri, carti etc. –, intelegi ca nu e chiar asa. Interactionam astazi cu publicul in feluri complet diferite de acum zece ani, sa spunem. Construim comunitati de cititori. Tinem legatura cu zilele noastre – de exemplu, anul trecut au fost ca invitati mai mult de 800 de bloggeri literari din zona germana. Au venit la targ, au avut propriile programe profesionale si au promovat, indirect, prin blogurile lor, targul de carte. Sigur, ideea nu este sa ne promoveze pe noi, ci sa ajute editurile si autorii sa ajunga la cititori. Bloggerii chiar au, astazi, un rol esential in aceasta piata.
Ajungem, vrand-nevrand, la mult vehiculata intrebare: critici sau bloggeri literari?
Cred ca si, si. Avem nevoie si de critici, si de bloggeri. Si de oameni care sa ne ajute sa vindem cartile, si de cei care le discuta in profunzime, care vorbesc despre ce (mai) inseamna literatura, scrisul, scriitura, care fac legaturi. Cel putin eu, ca scriitor, consider ca am nevoie si de critici, si de bloggeri literari.
Cum putem promova literatura si lectura astazi?
Este greu sa dai o reteta, sa spui cum ar trebui procedat in general. Pot insa sa spun ce facem noi, la Targul de Carte de la Leipzig. Mai intai, incercam sa atragem audienta tanara la targ prin sectiunea de benzi desenate. Apoi, lucram intenv cu cei din sistemul de invatamant – ducem autorii in scoli, aducem clase intregi la targ –, pentru a-i familiariza pe elevi cu literatura, pentru a prinde gustul lecturii, pentru a-i creste in acest spirit – au ocazia sa adreseze intrebari, sa-i asculte pe autori citind din propriile carti, sa interactioneze cu scriitorii. Totodata, incercam sa-i invatam pe profesori cu acest tip de evenimente – avem in jur de 30.000 de profesori implicati in ateliere profesionale la Targul de Carte de la Leipzig, pe care ii invatam cum sa promoveze literatura intr-un mod atractiv, incercam sa-i convingem ca prezenta autorilor in scoli este benefica, sa le aratam cat de important este sa-si aduca elevii la targ etc.
Pe de alta parte, suntem preocupati si de promovarea tinerelor talente. Avem cateva concursuri in Germania atat dedicate lecturii, cat si scrisului, toate avand ca public-tinta tinerii.
Pe 18 martie a.c., in timpul Targului de Carte de la Leipzig, ati semnat un acord oficial de parteneriat cu fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu. Conform acestui contract, Romania va fi tara invitata la editia din 2018 a targului. Ce presupune acest lucru, avand in vedere ca Romania nu a mai avut parte de acest statut special din 1998?
Trebuie sa spun ca ideea a venit dinspre romani, ei au vrut sa fie oaspetii de onoare ai Targului de Carte de la Leipzig. Noi am citit prezentarile Romaniei de la alte targuri de carte internationale si ne-am spus ca e foarte bine, ca acest parteneriat ar putea functiona.
In urma cu 20 de ani, am avut autori romani la Leipzig precum Mircea Cartarescu, Mircea Dinescu, Nora Iuga, Gellu Naum, Oskar Pastior. Iar acum credem ca este timpul sa ne facem o idee de ansamblu in legatura cu generatia mai tanara de scriitori romani, in special autori de fictiune – desi vom avea si scriitori de non-fictiune si de literatura pentru copii. Scopul este, desigur, sa avem cartile acestora traduse in limba germana, special pentru targ. Nu ma intrebati cate carti vrem sa traducem, nu stim inca, totul depinde de prezentarile editorilor romani. De aceea suntem aici zilele acestea.
Este prea devreme sa va intreb daca vreun nume v-a atras atentia in mod special?
Da, este prea devreme, inca mai avem multe intalniri cu editorii romani. Ceea ce va pot spune acum este ca am vorbit cu editori germani, elvetieni si austrieci, care mi-au spus ca au auzit nume si voci interesante romanesti. Sunt entuziasti.
Inteleg ca cel mai important criteriu de selectie este ca scriitorii respectivi sa faca parte din generatia tanara. Insa sunt curioasa, ce fel de literatura cautati?
Literatura influentata de viata in aceasta tara, de istorie si de societatea de aici, literatura care este impregnata de culoare locala. Pe scurt, voci unice est-europene, carti interesante.
Va exista, in 2018, o tema a targului, asa cum a fost anul acesta (migratia si integrarea)?
Daca avem o tara invitata de onoare, nu avem o asemenea tema. Sigur, in program vom avea cateva teme politice – ce se va intampla cu Europa, migratie, refugiati etc. –, dar acestea vor fi independente, nu vor plana asupra intregului targ. Tara invitata este in centrul atentiei.
Cum se impaca literatura cu politica? Anul acesta le-ati imbinat.
Cred ca se impaca din ce in ce mai bine. Politica isi face din ce in ce mai mult loc in literatura. In anii ’90, de exemplu, conflictele est-europene se oglindeau in literatura. Astazi revin, in urma situatiilor tot mai tensionate, a problemelor sociale etc. Lucrul acesta poate fi remarcat si la targul nostru, sunt din ce in ce mai multe dispute intre aripa dreapta si cea stanga. In ultimii zece ani, fusese relativ liniste in zona aceasta; acum, insa, au inceput sa apara din ce in ce mai multe discutii, proteste s.a.
Institutul Goethe din Bucuresti a lansat, de curand, un blog de literatura german-roman, DLITE. Se va folosi si aceasta resursa pentru a promova prezenta Romaniei la Leipzig in 2018?
Da, cu siguranta vom face acest lucru. Ar fi pacat sa nu profitam de acest blog minunat.
A fost anuntat ca, in 2019, tara invitata la targ va fi Cehia. Cum selectati, prin urmare, tarile oaspeti de onoare?
Nu le selectam noi, ci tarile respective ne propun sa fie invitate. Insa ne concentram eforturile pe tarile est-europene – din pricina istoriei, dar si a nevoii de a ne diferentia de targul de la Frankfurt.
Si care este, concret, procesul prin care treceti inainte de a invita o tara sau alta?
Fiecare tara care doreste sa fie invitata de onoare la Leipzig trebuie sa indeplineasca cateva puncte vitale: sa decida cat poate investi din punct de vedere financiar, sa creeze un program de traducere – cel mai important criteriu –, sa aiba un comitet competent de organizare si, nu in ultimul rand, sa aiba o literatura buna si interesanta. Acestea sunt prevazute si in precontract. Dupa ce sunt verificate, daca toate conditiile sunt indeplinite, semnam contractul final. E un proces gandit in detaliu.
O ultima intrebare. Ce autor german contemporan, citit recent, ati recomanda publicului roman?
O intrebare foarte buna, multumesc. Mi-e greu sa aleg ce as recomanda publicului roman. Daca trebuie un singur autor, atunci il voi mentiona pe Peter Richter, care a scris o carte minunata de fictiune, influentata de istoria recenta, 89/90, care m-a impresionat foarte tare.