Vestea s-a dus repede in sat, pentru simplul fapt ca dispensarul era situat practic gard in gard cu cei pentru care tratamentele nu au functionat, respectiv cimitirul cu a lui biserica. Lumea s-a uitat la afis, apoi s-a impartit in trei tabere. Cei care erau inteligenti de la natura, cei prosti si cei prosti care nu voiau sa recunoasca asta. Aceasta din urma categorie era compusa din oameni totusi constienti de lipsa de bagaj cerebral si, desi nu acceptau asta in public, au vazut in vaccin o sansa de a-i scapa pe propriii copii de mostenirea genetica.
Evident ca prima reactie a fost una in care fiecare se temea de ce o sa zica lumea. Cum adica sa se afle ca sunt prosti? Nu, dom’le, nu ne trebuie noua porcaria asta. Noroc ca unul din ei, sincer din fire, a dat scanteia: bai, eu ma duc, chiar daca stiu ca sunt destept, dar nu imi strica sa fiu si mai destept.
Ce gaselnita diplomatica geniala! Suntem destepti cu totii, asta e clar, dar daca se poate mai bine si e gratis, de ce nu? Si uite cum, luni la opt, consateni de toate varstele cu copii de toate varstele stateau buluciti unii in altii la poarta dispensarului, stresati fiind de mentiunea cu stoc limitat. Nu mai era loc de format o coada civilizata, fiecare voia sa devina un Plesu.
Asistenta nici nu a putut deschide usa. A scos capul pe geam si a coroborat informatia trista: stoc limi… ahh, nici macar nu mai vreau sa scriu, ca ma intristez si eu. Sa vedeti cum se pot schimba unii oameni. Au inceput sa se acuze unii pe altii ca sunt deja inteligenti si ca nu au dreptul la vaccin. Ba nu, sunt prost de bubui, jur! Hai, intreaba-ma cat fac doi plus doi! Sa mor daca stiu. Si copiii mei sunt mai prosti ca mine, sa nu ma misc de-aici!
Copiii lui si ai celorlalti au fost primiti in cabinet si, pe rand, li s-a inoculat minunea. Mamele ii incurajau: sa nu plangi, Gheorghita, ca o sa ajungi si tu doctor. Altele deja considerau medicina o treaba prea banala pentru viitoarele genii si se certau intre ele pe cele trei locuri de IT-ist scoase la concurs de NASA la stirile de la ora sapte.
A fost anuntata epuizarea vaccinurilor, dar macar toti copiii il primisera. Doctorul si-a cerut scuze pentru jocul de cuvinte de pe afis.
Se referea, cica, la prostia parintilor atunci cand expun copiii la boli prin refuzarea imunizarii. Fusese asadar o pacaleala.
Au trecut ani si, din parinti analfabeti, Gheorghita a ajuns tractorist. Mama lui inca crede in efectul vaccinului.