Le spune aproape zi de zi fanilor sai infocati ca Statele Unite ale Americii sunt in colaps, ca au ajuns un soi de rusine mondiala, dar ca din prima zi in care va pune piciorul in Biroul Oval tara va incepe sa castige politic, economic si social atat de mult, incat pana si americanul de rand se va plictisi de atatea succese, incat va ajunge sa le catalogheze drept normalitate.
Apropo de succes si castig, saptamana trecuta Timisoara si-a adjudecat nominalizarea din partea Romaniei la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021. O competitie care a tinut capul de afis in ultimele luni si chiar ani in Romania, una in timpul careia s-a muncit serios in unele cazuri sau doar s-au aruncat in van discursuri sforaitoare despre trecutul glorios in altele. Nu a fost o competitie pentru desemnarea capitalei culturale a Romaniei, ci a fost vorba mai curand despre racordarea unui proiect de oras la tendintele (sau, daca vreti, marotele) europene in sensul cel mai larg cu putinta. O competitie pe care orasul Iasi a pierdut-o cu brio inca din prima faza, cand au fost selectate doar patru centre urbane care sa mearga mai departe. Un esec ramane un esec, indiferent cate scuze s-ar gasi sau care ar fi fost contextul politic de la un moment dat.
Din multe puncte de vedere, concursul pentru desemnarea Capitalei Europene a Culturii a fost si unul intre primarii si primari. Despre capacitatea acestora de a da sau nu mana libera unor echipe de experti care sa indrazneasca sa tinteasca foarte sus. Despre a lansa o idee in comunitate si a o face pe aceasta sa si-o asume, eventual cu bucurie, si sa participe la implementare. Sau, la rigoare, despre a confirma existenta unei comunitati dincolo de cartierele-dormitoare sau de o infrastructura precara ori dezvoltata. Despre a demonstra ca exista in programul unei municipalitati si altceva dincolo de micro-managementul de zi cu zi.
Iasul nu a putut castiga titlul de Capitala Europeana a Culturii. Ne putem pune insa intrebarea: ce a castigat Iasul vreodata in ultimele decenii – in competitie cu altii sau in competitie cu sine insusi? Care a fost macar un capitol la care orasul sa fi excelat, sa isi fi pus amprenta in tara ori la nivel regional? Ascultam din patru in patru ani, in cazul alegerilor locale, dar si ale celor parlamentare, cum Ardealul ia toti banii de la Buget, in vreme ce Moldova ramane pe veci oropsita si tinuta departe de mierea banului public pentru infrastructura. Trec alegerile, iar politicienii foarte nervosi din campanie redevin senini, preocupati de ale lor. Uita imediat ca in campania electorala mai aveau putin si dadeau asaltul „cu furci si topoare“ pe la institutiile centrale. Asta din gura. Raman incapabili sa se aseze la masa si sa stabileasca doua-trei obiective clare care transcend batalia politica locala. Isi dovedesc neputinta de reprezenta tocmai interesele celor carora le cersesc voturile (si, dupa cum stim, le si primesc – cu regularitate).
„We’re going to win so big, Iasi!“ – probabil vom auzi curand vreun Trump local agitand lozinca dezvoltarii orasului prin forta propagandei. Si se vor gasi destui sa-l creada. Asta in cazul in care iesenii chiar si-ar dori, la randu-le, vreo victorie. S-ar putea ca Trump sa nu aiba deloc priza la Iasi, un oras care pare in continuare condamnat la letargie si la a ravni cele mai mici mize posibile.
Pana atunci te intrebi cine-o fi pe plan local Hillary care promite sa continue munca excelenta a lui Obama.