Diversitate culturala
Ca in fiecare an, spectatorii s-au intalnit in premiera, in cadrul FITPTI, cu spectacole, oameni, actori, culturi dintre cele mai diverse. In 2016, festivalul a reunit la Iasi peste 300 de oameni de teatru din 17 tari: Olanda, Austria, Belgia, Canada, Bulgaria, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Letonia, Republica Centrafricana, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, Ucraina si, bineinteles, Romania. O astfel de oferta nu avea cum sa ii lase indiferenti pe cei care iubesc teatrul.
„Ne-am extins anul acesta si geografic cu harta participantilor, spre continentul negru, au fost spectacole foarte diverse stilistic, sustinute de independenti si companii de stat, realizate de artisti cunoscuti sau in ascesiune. Am avut spectatori care au venit de la Suceava, Roman, Piatra Neamt, Targu Frumos, Pascani, din toata regiunea, de la cei mici la cei cu tample albite. Iar asta e exact ce ne-am propus“, declara Oltita Cintec.
Numarul mare de artisti participanti, cu identitati culturale care tin de regiuni geografice mai apropiate sau mai indepartate de Romania, a presupus si o bogatie de forme de teatru puse in valoare pe scena. De la teatru-dans, care nu mai este de mult timp o jungla vizuala pentru publicul larg, ci un teritoriu cu indicatoare pentru accesul in diversele culoare de intelegere, la spectacole cu publicul pe scena si spectacole in aer liber, FITPTI a reusit si in 2016 sa lase urme in memoria afectiva a publicului iesean.
Un Hamlet modern, Alice, Vertij, O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, Bizoni. Fabula urbana #2, Aglaja, cabaret cu compania spaniola El Retrete de Dorian Gray sau Freak Show sunt doar cateva dintre punctele de atractie incluse in programul acestui festival cu traditie, deja, pentru Iasi.
Astfel, cei prezenti in salile de spectacol pe perioada desfasurarii FITPTI au putut asculta povesti depre Alzheimer, despre disparitia unei familii dezbinate de moarte, nepasare, uitare, despre lumea circului, despre singuratate si dezamagire sociala, despre Dumnezeul pierdut sau regasit din fiecare, despre un Shakespeare reinventat pentru limba pe care o vorbesc si muzica pe care o asculta tinerii de astazi, despre copilarie si maturizare, despre diferentele de gen, despre transsexualitate, despre bucuriile marunte si marile suferinte ale unei vieti ancorate in saracie, despre noi cei de astazi, despre neputintele, obsesiile, dependentele, bucuriile si poverile noastre.
Responsabili de zambetele, de intristarile de moment, de starile de introspectie, de exuberanta si de revolta ale publicului au fost artisti cu personalitati puternice, artisti care si-au scris, deja, o gramatica a lor pentru scena. Dintre artistii romani, au ajuns la Iasi in acest octombrie, prin intermediul spectacolelor lor, Radu Afrim, poetul punk al teatrului romanesc, Andrea Gavriliu, actrita care in pasi siguri de dans s-a transformat intr-un coregraf cu mult fler scenic, cu forta si energie, care incarca spectacolele cu un surplus de trait si de simtit, Radu Alexandru Nica, un regizor care tese ca intr-o panza de paianjen „universuri credibile“, in incercarea de a reconstitui lumea in care cu totii traim fara a o infrumuseta excesiv, dupa cum scrie criticul de teatru Daniela Silindean, Bobi Pricop, regizorul care a imprietenit teatrul din Romania cu un concept inedit in teatru, cel de silent disco, binecunoscutul si nonconformistul actor Florin Piersic Jr., cu un spectacol gandit si jucat in totalitate de el, Mihai Manutiu, Eugen Jebeleanu.
Intrebata despre oferta festivalului din acest an, despre „cotele de audienta“ ale spectacolelor si despre preferintele publicului, criticul de teatru si selectionerul festivalului, Oltita Cintec, subliniaza: „Pentru ca FITPTI nu e un festival de nisa, ci unul care vizeaza multiple categorii de public, programul a fost structurat in asa fel incat fiecare dintre aceste categorii, foarte diverse nu doar ca varsta, dar si ca asteptari culturale, preocupari si gen, sa aiba ce viziona. Si a avut: de la elevatul spectacol de teatru-dans Vertij, la comicul lui Florin Piersic Jr. din Freak Show, trecand prin cabaretul nonverbal al artistilor din Spania, veniti pentru prima oara in Romania“.
Lansari de carte si spectacole-lectura
De asemenea, de la FITPTI nu au lipsit nici in 2016 spectacolele-lectura, proiectiile de filme de teatru, lansarile de carte, conferintele si dezbaterile pe teme teatrale. Astfel, dupa ce in 2014 Oltita Cintec punea la cale publicarea unei carti care sa insoteasca un spectacol, Cartea Printului fericit, in 2016, intr-un showcase Teatrul „Luceafarul“ s-a lansat, pe 5 octombrie, a doua carte a unui spectacol jucat pe scena teatrului iesean, Carte cu Pisica verde, inspirata, fireste, de spectacolul Pisica verde, regizat de tanarul Bobi Pricop, dupa un text al la fel de tinerei dramaturge Elise Wilk.
O alta carte extrem de utila tuturor celor care analizeaza sau pur si simplu doresc sa inteleaga fenomenul teatral din Romania anilor 2000 a fost lansata in ultima zi a Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar Iasi (FITPTI). Coordonat de Oltita Cintec, volumul bilingv Regia romaneasca, de la act de interpretare la practici colaborative face o selectie atenta a vocilor regizorale care sunt suficient de puternice pentru a crea un stil usor de identificat pe scena si cu impact asupra evolutiei estetice a teatrului jucat la noi.
„Happening neregizat cu jandarmi“ la finalul unui spectacol in aer liber
Ca ne place sa recunoastem sau nu, Festivalul International de Teatru pentru Publicul Tanar Iasi (FITPTI), organizat de noua ani de Teatrul „Luceafarul“ in parteneriat cu Consiliul Judetean Iasi, este unul dintre putinele festivaluri din oras, daca nu singurul, care, pana in prezent, a trecut proba timpului, si-a imbogatit structura de la an la an si a reusit sa isi fidelizeze publicul, fara a-i exclude nici pe nou-veniti. Tocmai de aceea, asteptarile sunt mari si este vital ca oferta sa fie din ce in ce mai variata.
Anul acesta, in cadrul aceluiasi festival, in a patra zi, neplanificat, s-a petrecut un incident care a fost pentru ieseni ca o oglinda pusa in fata cutumelor locale. Spectacolul in aer liber Huooooo! al trupei de teatru independent Aualeu din Timisoara a reusit sa puna sub semnul intrebarii disponibilitatea pe care o au o parte dintre ieseni pentru astfel de spectacole. Desi organizatorii aveau toate aprobarile pentru a sustine acest spectacol intr-un spatiu public si desi cu o zi inainte acelasi spectacol se jucase in Gradina Palas fara nici o problema, pe 9 octombrie, la reprezentatia din Piata Unirii, jandarmii din Iasi au intervenit la finalul spectacolului, deoarece in timpul acestuia s-au folosit cuvinte licentioase care i-au deranjat pe unii cetateni, si i-au legitimat pe actori. A urmat un schimb destul de dur de replici, toata desfasurarea de forta transformandu-se intr-una cu puternice accente ironice, daca luam in considerare faptul ca subiectul piesei atinge insasi relatia dintre un jandarm si un protestatar.
„Pe moment a fost enervant, pentru ca era pur si simplu absurd ce se intampla. Apoi, aveam impresia ca vorbesc in gol, explicand diferenta dintre real si fictiune, actor in civil si personaj, spunand ca libertatea de expresie e garantata de Constitutie, ca teatrul e o arta incomoda, dar ca nu exista subiecte tabu, ca nu am mai auzit ca un spectator caruia nu-i place un spectacol de teatru – e dreptul lui sa-i placa sau nu – sa reclame asta la jandarmerie! Exista cateva tipuri de reactie civilizata a spectatorului la adresa unui spectacol: daca nu e pe gustul tau, pleci, indiferent ca esti in sala sau in aer liber, iar daca ramai pana la final, aplauzi sau nu, in raport cu cat de mult ti-a placut. Sper doar ca jandarmeria nu se apuca acum de critica teatrala! De fapt, vorbesc despre cei doi jandarmi, nu vreau sa-i blamez pe toti din cauza exceselor unora“, spune Oltita Cintec.
Dupa acest incident, fireste ca s-a nascut intrebarea: cat de pregatiti sunt iesenii pentru astfel de spectacole, pentru neconventional in aer liber? Tot criticul de teatru Oltita Cintec ne lamureste: „Mi-am dat seama ca trebuie sa extindem secventa de aer liber, pentru a obisnui publicul iesean si cu aceste formule. Si exact asa vom face la anul“.
Un Hamlet pe acorduri din Subcarpati, un Vertij al existentei pe ritmuri de dans si o fabula urbana cu bizoni
Oferta din acest an a FITPTI a fost cu adevarat extrem de generoasa. Doar daca nu ai fi avut nici cea mai mica intentie de a merge la teatru ai fi ajuns la concluzia ca nimic din ce era trecut in program nu rezona cu gusturile tale.
Ca in fiecare an, diminetile le-au apartinut celor mici, dar nici adultii nu s-ar fi plictisit la un spectacol ca Alice, de exemplu, reinterpretare a clasicei povesti Alice in Tara Minunilor. O fetita ca oricare alta, in aparenta, Alice vazuta de regizorul Eugen Jebeleanu este sufocata de viitorul pe care mama i-l proiecteaza cu fiecare alegere pe care o impinge sa o faca. Timorata, introvertita, Alice nimereste la o agentie foto, tocmai intr-o zi in care ea nu este decat un set de insemnari in agenda mamei sale, iar nu un copil care trebuie sa se bucure de soare, de oameni, de viata. Eliberata pentru cateva ore din constrangerile mereu ocupatei mame Alice intalneste aici personaje care ii schimba complet viata. Cu fiecare fotografie pe care o face, ea deschide un subiect tabu pentru sine, se desprinde dintr-un lant, ajunge sa se cunoasca asa cum este de fapt.
Spectacolul pe care il reuseste Eugen Jebeleanu, impresionant prin puternicul impact vizual al elementelor pe care le introduce in scena, de la lumini la costume si proiectii video, vorbeste despre relatia parinte-copil cu o franchete care nu are cum sa te lase indiferent. Intr-o lume in care adultii sunt din ce in ce mai ocupati, mai stresati, mai absenti din viata propriilor copii, relatia mama-copil este una dintre „nelinistile prezentului“.
Spectacolul-revelatie din cadrul festivalului iesean, cu toate biletele vandute pana in seara reprezentatiei, s-a dovedit a fi Hamletul lui William Shakespeare, reinterpretat pe acordurile trupei Subcarpati, care combina elemente din muzica electronica si hip-hop cu influente din folclorul romanesc.
Cei prezenti in sala, in mare parte tineri, au aflat pe parcursul desfasurarii de forte de pe scena ca regizoarea Ada Lupu Hausvater nu pune in acest spectacol doar un fundal muzical cu trupa Subcarpati, ci ii atribuie solistului vocal rolul fantomei tatalui din piesa dramaturgului britanic.
Dezbracat de ritmicitatea pronuntiei replicilor in stilul impus de dramaturgul britanic de atatea secole, Hamletul Adei Lupu Hausvater imbraca hainele limbajului urban actual, calatoreste in timp cateva sute de ani pentru a gasi in muzica celor de la Subcarpati noi resurse de exploatat in cautarea sensurilor, a miezului actiunii. Hipsterul, prototipul individului care admira si adopta ultimele tendinte in moda, tehnologie, stil, cultura urbana, pare sa inspire felul de a fi, de a se imbraca, de a vorbi al personajelor insufletite de actorii Teatrului National „Mihai Eminescu“ din Timisoara. Dar in nici un caz, prin multitudinea straturilor narative pe care le propune, spectacolul Hamlet regizat de Ada Lupu Hausvater nu ar putea fi acuzat de superficialitate.
Un alt spectacol care te rascoleste pana iti ajunge in cele mai intunecate unghere ale sufletului si ale mintii este spectacolul de teatru-dans Vertij, regizat de Mihai Manutiu si insufletit de doua „coregrafe si dansatoare de exceptie“, dupa cum le descrie insusi regizorul, Vava Stefanescu si Andrea Gavriliu. Cu fiecare miscare a celor doua dansatoare, interpretand o mama bolnava de Alzheimer si o fiica bolnava de durere, de furie, de singuratate, simti cum se descompune memoria, cum dor fizic absentele celor prezenti in trup, dar cu mintea pierduta in haul bolii, cum deznadejdea parjoleste sufletul precum seceta un camp plin candva cu flori.
Dintr-un festival de teatru a carui tematica vizeaza „nelinistile prezentului“ nu putea lipsi regizorul Radu Afrim, un adevarat colectionar de nelinisti umane transpuse scenic. Spectacolul acestuia, Bizoni. Fabula urbana #2, dupa Pau Miro, nu-i dezamageste pe cei familiarizati deja cu limbajul sau scenic. Radu Afrim reuseste, intr-un decor dominat de masini de spalat, sa scoata in relief o lume in descompunere, o poezie urbana a unei familii in deriva, care se scrie cu fiecare secventa din spectacol.
La final de FITPTI 2016, cu „nelinistile prezentului“ reasezate si regandite de fiecare dintre cei prezenti in salile de spectacol, organizatorii, publicul, artistii s-au intors la activitatile cotidiene, reconfirmand, daca mai era nevoie, ca teatrul este un laborator unde se experimenteaza, se simte mai intens, se scapa de inhibitii, se naruie si se construiesc mituri, se viseaza.
Galerie foto
