De pe o scena amplasata in Piata Unirii, acesta si-a lansat candidatura pentru presedintia statului vecin. Candidatul PL vrea unirea cu Romania si, pe cale de consecinta, integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana si in NATO. Presa locala a relatat evenimentul, exotic in felul lui, fiind imposibil de stabilit cam cati cetateni moldoveni urmarea domnul Ghimpu sa castige prin lansarea sa la Iasi, unde a adus cu autocarul suficient de multi activisti de peste Prut. Am aflat asadar din presa ca domnul Ghimpu a venit si multi s-or fi scarpinat in crestetul capului si si-or fi zis: „Aha, deci au alegeri curand si moldovenii, nu numai americanii si cu noi“.
In fapt, desi suntem aici, la Iasi, la distanta de putini kilometri fata de Chisinau, Hillary Clinton si Donald Trump ne sunt mult mai familiari decat Maia Sandu, Andrei Nastase, Iurie Leanca sau Igor Dodon. Cei mai in varsta au amintirea Podului de Flori, iar cate un politician local iesean mai lacrimeaza din cand in cand, propagandistic, de dorul „fratilor de peste Prut“ si cer imperativ unirea. Cam la fel de realist si cu aceleasi argumente din registrul sentimental precum domnul Ghimpu de la PL, despre care, la un simplu search pe Google, afli ca are o pozitie extrem de stabila in toate sondajele de opinie: 1 la suta. Nici nu creste, nici nu scade (vai de saraca marja de eroare).
Cuprinsi de propriile noastre preocupari politice nationale sau internationale, n-am sti prea bine la nivel de constiinta populara sa explicam cum au ajuns cetatenii Republicii Moldova sa isi aleaga, pentru prima data dupa vreo doua decenii, presedintele in mod direct, fiind de pomina blocajele recente din Parlament, unde nu se putea intruni in urma alegerilor generale (la termen sau anticipate) o majoritate calificata sa desemneze seful statului. Moldova mai e cuprinsa de o „obsesie“: sa fie recuperat miliardul (de dolari, parca) furat. Deocamdata tapul ispasitor are un nume: Vlad Filat, fost prim-ministru, fost lider al Partidului Liberal Democrat din Moldova, „saltat“ de DNA-ul locurilor, pe nume CNA (nu are legatura cu audiovizualul, este Centrul National Anticoruptie). „In 2015, Banca Centrala a Moldovei a descoperit ca trei institutii financiare au acordat imprumuturi in valoare totala de un miliard de dolari, institutii care impreuna detin aproape o treime din activele bancare ale tarii, inclusiv banii pentru plata pensiilor“, scrie site-ul stirileprotv.ro. „In ciuda dimensiunilor – aproape 12% din Produsul Intern Brut al tarii – tranzactia financiara a fost incheiata rapid, in cateva zile.“ Cum sa furi atat de mult dintr-o tara atat de saraca, va intrebati probabil. Asta si-ar dori si moldovenii sa stie.
Se prefigureaza alegeri prezidentiale in doua tururi de scrutin, iar la cea de-a doua runda nu va participa, din pacate, mai cunoscutul nostru personaj de poveste Mihai Ghimpu (zis si 1%). Batalia se va da, cel mai probabil, intre candidatul iubitor de Moscova Igor Dodon (la alegerile generale trecute si-a comandat panouri publicitare cu sine si cu Putin) si pro-europeana (nu neaparat pro-unionista) Maia Sandu, in favoarea careia s-au retras din cursa mai multi candidati declarati pro-europeni, sa nu intram in amanunte. Sondajele spun ca Sandu in varianta turului II ar fi destul de departe de Dodon. Multi se asteapta, probabil, intre cele doua tururi, la vreo minune precum alegerea lui Iohannis. Cat ne gandim noi autosuficienti ce naiba fac fratii de peste Prut de tot au tendinta sa aleaga oameni ai Moscovei, sa citam dintr-un interesant studiu (Barometrul Opiniei Publice): 57% dintre cetatenii moldoveni au o atitudine pozitiva fata de regimul comunist de pana la 1990, iar 23,6% au o atitudine negativa. Totodata, daca duminica viitoare ar avea loc un referendum pentru ca Republica Moldova sa devina iarasi parte a unei URSS, 48,5% ar vota pentru, si doar 27,4% contra. Ce faceti, fratilor? Suspinati si voi dupa nea Nicu al vostru?
Exista si o veste buna in tot acest noian de vesti proaste: „The New York Times“ considera ca Hillary Clinton are 92% sanse sa-l bata pe Trump la prezidentialele americane, oricat de tare s-au chinuit hackerii lui Putin sa sparga serverele Partidului Democrat si sa dea e-mailurile „pe surse“ la Wikileaks. Ne-am linistit, asa-i?