Cobileanski, care anterior semnase un foarte bun film felie de viata, La limita cerului, facut cu moldoveni adevarati (sic!) in Republica Moldova, nu se indeparteaza de tabloul dezolant al tarii sale. Afacerea est nu mi pare o comedie (nici n-am ras), cat o privire trist-ironica asupra unei lumi pe care cineastul o considera fara scapare. Mai rea decat Romania din mult mai reusitul California Dreamin’ (nesfarsit) al lui Cristian Nemescu, unde coruptia si demagogia erau echilibrate de niste tonuri mai luminoase (o poveste de dragoste, de pilda), Moldova lui Cobileanski e deprimanta si la sat, si la oras. Ea e populata de mici intelectuali fraieri, mici descurcareti, politicieni trogloditi, prostituate care se dau fete cuminti, hoti marunti care te fura-n tren, plus anonimi care aplauda la mitinguri pentru o sticla de vodca. Simti tristetea rusa cum jeleste in ea. O lume trista, cu oameni ingalati care se insala unii pe altii, unde nimeni nu e fericit si careia cineastul nu pare sa-i dea nici o sansa – nici macar pe aceea de a face haz de necaz.
Basarabia e un no man’s land pe care directorul de imagine lituanian Feliksas Abrukauskas il vede in nuante sumbre. Uneori, cromatica rece se lumineaza – de pilda, cand eroii incep sa-si puna in aplicare planul de stropire a gainilor (cadrul cu raza de lumina care strapunge griul e excelent), dar nu pentru mult timp. Aici e „bad Europe“, ii spune un director de gara unui mongol imigrant (Elias Ferkin) prins in tren. Un fel de distinctie colesterol bun/colesterol rau. Moldova din film poate fi usor luata de un spectator din Europa buna (sic!) drept prototipul rudei sarace din Est, cu toate cliseele ei.
Sigur, situatiile sunt ingrosate – filmul se vrea comedie. Sunt cateva situatii cu potential – de pilda, gaselnita cu gainile, dar mi s-a parut ca raman prea putin valorificate regizoral. Dintre actori cel mai bun mi s-a parut Ion Sapdaru, pe care il simti speculand fiecare ocazie.
De mai multe ori filmul te trimite cu gandul la Doua lozuri, recentul succes de casa al lui Paul Negoescu. Aceeasi provincie est-europeana parcursa de mediocrele personaje principale care spera sa dea lovitura cu afacerile lor dubioase si cu idealurile lor marunte. Doua lozuri mi s-a parut nu atat mai amuzant sau mai cu stil, cat mai luminos. Afacerea Est e deprimant, facut parca fara nici un pic de simpatie pentru personaje.
Filmul e prima coproductie romano-lituaniana (Alien Film e pe partea romana), iar efortul de productie mi se pare considerabil, fie si numai pentru faptul ca s-a filmat in jurul Bucurestiului si ca toata zona asta e facuta sa para absolut credibila ca provincie moldoveneasca. Garile darapanate, chioscurile cu geamuri triunghiulare prinse-n termopan sau constructiile care se darama sub ochii tai – as fi jurat ca s-a filmat in Moldova. Vali Ighigheanu, care a semnat scenografia, merita toate felicitarile. Of, ce pacat ca filmul n-are umor si ca alege riscanta varianta de a cadea in mediocru vorbind despre o lume mediocra! Ce diferenta intre film si reclamele haioase de pe Facebook. Cine a facut reclamele trebuia sa lucreze si la film.
Afacerea est, de Igor Cobileanski. Cu Ion Sapdaru, Constantin Puscasu, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic