Prof. Giselher Smekal, compozitor el insusi si responsabil la Societatea de radio austriaca (ORF) cu transmiterea programelor de Muzica Noua, reaminteste in scrisoarea lui ca a relatat frecvent despre festivalul romanesc si ca la 26 octombrie 2006 a difuzat lucrari de Ana Maria Avram, Iancu Dumitrescu si Petru Teodorescu. „Am fost socat primind informatia ca societatea Dumneavoastra [romana de radio] nu va mai sprijini Festivalul Acousmania.” Si adauga: „In opinia mea, dupa declinul Toamnei de la Varsovia, nu exista vreun alt festival in Europa rasariteana la fel de important ca Acousmania”. Trebuia oare chiar sa o aflam de la Viena?
PDG-ul radioului vienez nu se pierde in consideratii sentimentale. Pentru el, „festivalul ofera ocazia ca ascultatorul din Romania sa invete despre tendintele Muzicii Noi de pretutindeni in lume si, de asemenea, prin inregistrarea si distributia prin reteaua Uniunii Europene de Radiodifuziune (EBU), sa aduca la cunostinta ascultatorilor din intreaga Europa lucrarile compozitorilor romani, care apartin, in zilele noastre, celei mai interesante avangarde. 35 de milioane de ascultatori radio, interesati de Muzica Noua, pot fi atinsi prin EBU! In consecinta, ar trebui sa inregistrati pe mai departe concertele de la Acousmania si ale festivalelor similare si sa le prezentati cu insistenta statiilor de radio partenere din EBU. Pretutindeni in Europa exista numerosi colegi de-ai mei care vor cere cu nerabdare aceste inregistrari. Va pot asigura ca exista un mare interes pentru muzica din Romania si toate manifestarile ei…”.
Dezamagit si socat se declara si Gerard Pape, directorul Centrului de compozitie muzicala „Yannis Xenakis” de la Paris, a carui scrisoare, adresata si ea presedintei Societatii Radio de la Bucuresti, cere imperativ „reconsiderarea deciziei nechibzuite de a anula sponsorizarea Festivalului Acousmania. Nu pot decit sa repet ca a proceda astfel ar face un mare deserviciu spromovariit muzicii clasice contemporane nu numai in Romania, dar in lume, in general… Acousmania merita sa fie sprijinita in mod continuu”.
Compozitorul britanic Chris Cutler scrie si el To whom it may concern ca „de la un membru recent al Uniunii Europene, nu mi-ar fi trecut prin minte ca o asemenea publicitate internationala puternica, pentru locul de frunte pe care il joaca inovatia muzicala din Romania, ar putea ramine in afara listei dumneavoastra de prioritati si sprijin. Pe scara unor initiative similare, de evenimente artistice comparabile, Acousmania a atras deja, an de an, o expansiune impresionanta a vizibilitatii muzicii contemporane romanesti, asigurindu-i o reputatie internationala de mare pondere…”.
As putea adauga multe alte mesaje, ce intreaba toate, indirect, cui si de ce ii e frica de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si pe poarta culturii, dar ma limitez la unul singur. El a venit din Polonia, din partea a ceea ce ar putea fi considerata o concurenta la festivalul romanesc. Marek Choloniewski, presedinte al Societatii de Arta Centrum Muzyka din Cracovia, adauga in mesajul lui un indemn: „Va rog sa va amintiti ca, fara sprijinul artei moderne, dezvoltarea in conditii bune a intregii civilizatii este in primejdie”. Poate suna patetic, dar ce ar fi daca ne-am gindi fie si numai la civilizatia romaneasca…