Faptul ca Ionela Istrati era tot necasatorita la 55 de ani vi se va parea absolut normal, avand in vedere ca este profesor de franceza si stim cu totii ca asta vine la pachet cu un soi de isterie permanenta. Inca nu am intalnit profa de franceza calma. O fi vreo buba prin adeneu care te determina sa alegi cariera asta, habar nu am. Cert este ca multe astfel de persoane raman singure. Lucru greu de digerat. E ciudat sa intri in casa, dupa o zi petrecuta in zarva elevilor si sa nu auzi decat limba secundarului de la ceas.
Psihoterapeuta i-a recomandat sa nu mai fie singura. Va dati seama ce sfat genial pentru un om singur, nu? Unde mai pui ca a si platit pentru el. Si, cum viata ii demonstrase de cateva ori ca nici o alta fiinta umana nu rezista langa ea si apucaturile ei (foarte nationaliste, uitam sa va spun, inca are posterul semnat de Vadim Tudor), solutia parea a fi achizitionarea unui animalut de companie. Unul docil si iubitor, care sa nu o contrazica atunci cand ii spune, pentru a mia oara, ca limba franceza e doar un dialect al celei romane.
Ionela a aflat de la vanzatorul din petsop ca cica e greu sa tii caine sau pisica daca nu ai timp suficient sa te ocupi si sa acorzi atentie. Oricare din ei sunt mai mult decat dispusi sa-ti distruga multe lucruri prin casa asteptand sa vii de la serviciu. Dar poate ca o pasarica ceva,… sau mai degraba doua.
Papagalii perusi erau si ieftini si frumosi, unde mai pui ca triluiau si croncaneau frumos. Au costat mai mult colivia si punga cu seminte de mei. Erau un el si o ea si au umplut femeii casa de veselie. Aveau program de zburat prin casa, apoi se asezau fiecare pe cate un umar al Ionelei si ii ciuguleau urechile, acesta fiind practic cel mai tandru gest de care avusese femeia parte in toata existenta ei francofila. {tia ca nu sunt o specie vorbitoare, dar isi facuse un tel din a-i determina sa glasuiasca. ~n fiecare seara le citea din revista „Romania Mare“.
Si minunea s-a intamplat. Donsoara Istrati a inceput sa se laude ca pasarelele ei nu doar vorbesc, ci ca sunt a doua specie din lume (sau a treia, daca luam in calcul bancul cu uliul) care isi striga numele. Nu a fost greu sa convinga un reporter de la televiziunea locala. Atentie, motor, actiune! si din doua gatite pitigaiate perfect sincronizate s-a auzit: f***-i in gura pe rusi!