Doar ca asta nu mai e demult suficient. Imi plac versatilitatea autoarei, scriitura ingrijita, cameleonismul si excelenta cu care e capabila sa abordeze, stilistic, orice subiect. In acelasi timp, nu-mi pot stapini curiozitatea: ce-ar fi fost daca belgianca intrerupea seria acestor micro-romane, publicate aproape in fiecare toamna (incepind din 1992), in favoarea unui macro-roman? Talentul, inspiratia, excentricitatea, stapinirea ideilor sint atuuri ale unui scriitor de cursa lunga. Si, in lipsa unui astfel de roman-inchipuire, va voi recomanda ce (din nou) avem: Acid sulfuric (Editura Polirom, 2006, traducere din limba franceza de Ada Tanasa). O poveste cu succes masurat la publicul larg, despre apetenta omului de a se delecta cu suferinta altora.
O relatie calau-victima
Ce spune Amelie? Ca goana dupa realitatea trucata ne incinta pe toti. Ca in foarte putini dintre noi exista acea saminta a nobletii care sa presupuna sacrificiu fara interes personal. Ca ne consideram, prin iluzia puterii ce ne e atribuita – institutional ori social –, capabili de a emite judecati definitive.
Pannonique, detinuta cu numarul matricol „CKZ 114”, isi duce traiul, alaturi de alti „sortiti”, intr-un soi de lagar dotat cu camere de luat vederi, cadru pentru un reality show de mare audienta. Zdrena, femeie-caporal, isi umileste sistematic „prizonierii”, ii bate, pedepseste si desconsidera. Ruptura se produce odata cu pasiunea tulburatoare pe care descopera ca i-o poarta lui CKZ 114. Si legatura dintre cele doua femei va fi prilej de joc pentru alternarea subterfugiilor psihologice ale unei relatii calau-victima.
Intrucit pe parcurs show-ul nostru pierde din audienta si are nevoie de „interactivitate”, decizia conducerii e ca publicul sa aiba drept de vot asupra vietii detinutilor. Printr-un sistem teletext, acestia isi pot exprima „democratic” alegerea celui ce va fi ucis. Cind vine rindul lui CKZ 114 (printre altele, cea mai frumoasa creatura din tot lagarul), Zdrena creeaza o diversiune si salveaza detinutii. O face insa nu din generozitate, ci din speranta ca CKZ 114 o va iubi.
„Nu degeaba poarta oamenii nume in loc de numere matricole: prenumele este cheia individului. Zanganitul delicat al incuietorii sale atunci cind vrem sa deschidem usa ce duce catre sine. Muzica metalica ce face posibil acest dar. Numarul matricol este pentru cunoasterea celuilalt ceea ce cartea de identitate este pentru individ: nimic.” – Amelie Nothomb, Acid sulfuric