„Presedintele Castro era un cititor impatimit“, afirma dr. Stephanie Panichelli-Batalla, lector la catedra de studii latino-americane a Aston University. „Cand s-a intalnit cu Márquez, in 1977, cei doi au purtat mai multe discutii pe teme literare si, in cele din urma, Fidel s-a oferit sa ii citeasca manuscrisele, spunand ca are un ochi foarte bun pentru detalii“.
Panichelli-Batalla este coautoarea unei carti despre aceasta relatie intre tiran si marele scriitor (carte numita Fidel & Cabo, aparuta in 2009). Ea sustine ca, dupa discutia din 1977, Márquez i-a trimis lui Fidel toate manuscrisele sale, inainte de a i le arata editorului. Manuscrisele se intorceau pline de corecturi facute de Castro, corecturi care tineau mai mult de logica si gramatica decat de ideologie.
„Dupa ce a citit Relatarea unui naufragiat, Fidel i-a aratat lui Gabo ca a gresit cand a calculat viteza barcii“, spune Panichelli-Batalla. „Un alt exemplu este Cronica unei morti anuntate, unde Fidel a gasit greseli in specificatiile tehnice ale unei arme de vanatoare“.
Anna Hervé, manager editorial, este de parere ca aceasta colaborare foarte buna intre García Márquez si Fidel Castro este un lucru foarte rar: „Majoritatea marilor artisti se definesc prin opozitie cu elita, in era moderna. Iar dictatorii, ca regula, nu au in general bun gust cand vine vorba despre arta“.
Laureat al Nobelului pentru literatura, Gabriel García Márquez a fost unul dintre sustinatorii revolutiei cubaneze si al lui Fidel, in ciuda tuturor acuzelor aduse acestuia. Relatia lor este dovedita si de o dedicatie scrisa de Castro pe un exemplar al cartii dictatorului, La Victoria estrategica, daruita scriitorului si aflata acum in posesia Universitatii Texas.
Nu se stie daca Márquez ii dadea la randul sau, sfaturi politice lui Fidel. ~ntr-un interviu din 1978, citat de „The Guardian“, scriitorul afirma ca, orice critica ar avea sa-i aduca lui Fidel, o va face numai in privat si niciodata in public.