"Unii s-au pocait, altii au vindut instrumentul..."
Directorul Caminului Cultural din comuna Deleni, Iasi, Mihai Lungu, isi aminteste de traditiile care se pastrau odinioara, dar pe care timpul le-a mai lasat doar in amintirea batrinilor.
„Noi aveam aici Corogeasca din Deleni, dansuri batrinesti. Au fost intrerupte 15 ani, dar acum, datorita unei invatatoare de la noi, Aurica Gilcea, s-au reluat. Este o formatie unica, dar taraful este incomplet, nu mai vin multi sa cinte. O parte au murit, o parte s-au pocait sau au vindut instrumentul. Acuma e greu sa gasesti pe cineva sa-l inveti sa cinte”, povesteste Lungu. Acesta regreta si ca Biserica Ortodoxa nu se implica mai mult in viata comunitatii, asa cum face adunari comunitatea de „pocaiti”. „Ne intelegem bine cu ei”, spune directorul, care e constient ca au tot mai multi adepti.
La intrarea in camin, trei baloane rosii atirna peste o pancarta cu „Bine ati venit!”. „A fost o nunta, femeile fac si curatenie”, scuza Mihai Lungu „deranjul”.
Dotari pentru camin nici nu mai tine minte de cind n-au mai facut, pentru ca doar primaria le poate aloca bani, conform legii. „Si primaria n-are…” In camin au existat cindva o sala de proiectii, un club si o biblioteca. Directia pentru Film le-a inchiriat aparatura necesara pentru sala de proiectii, dar revolutia le-a luat si asta si, pe linga botezuri, nunti si parastase, caminul mai traieste doar prin manifestarile scolare. „Ne-ar trebui 30-40 de milioane sa dam un spectacol si nu are cin’ sa vina. O sezatoare literara daca ar fi… Sau daca am face niste spectacole cu scoala, cum era «Cintarea Romaniei», concursuri intre scoli…”, viseaza directorul.
Biblioteca are aproape o mie de carti, iar cei care imprumuta sint in proportie de 60% copii. „Primesc anual carti, putin, dar se primeste. Avem o legatura buna, se stie, cu Biblioteca Asachi. Mai vin elevii de liceu ca au de facut referate si e mai greu sa le oferim orice vor, dar avem cam ce le cere in bibliografie macar”, explica bibliotecara Elena Creanga.
In comuna Deleni au locuit familiile Ghica si Cantacuzino si se gaseste cel mai vechi han din Romania.
Cind strugurii se coc, in UE
Vechiul tipar, al caminului cu dansuri batrinesti si festivaluri de cintec popular, s-a pastrat in orasul Hirlau. Un camin care era pe moarte in urma cu citiva ani a fost trezit de Paul Iancu, actualul director, despre care gurile rele spun ca ar fi slujit si lui Ceausescu cu aceeasi mina de fier. „Am fost si eu atunci o perioada”, nu neaga directorul. Acesta a facut o trupa de teatru, de dans si de cintec popular cu care participa pe la toate festivalurile. Din trupa de teatru fac parte si persoane de peste 70 de ani, profesori care „se mentin in forma”. „Holul casei este plin de diplome”, se mindreste directorul Iancu. Pentru ca fondurile de la primarie sint destul de mici, directorul recunoaste ca discotecile aduc destui bani cit sa se descurce. Singura dorinta pe care o mai are Paul Iancu este sa organizeze Festivalul „Cind strugurii se coc…” si in Uniunea Europeana.
Problema asezamintelor culturale pare sa se rezolve. Pentru ca si „nevoile culturale” s-au schimbat in timp, Ministerul Culturii si Cultelor a modificat legea caminelor pentru a putea aloca fonduri direct. Administrarea proasta a acestor case s-a datorat si directorilor nepotriviti. „Pina acum, directorul caminului era un apropiat sau o ruda a primarului, fara sa se tina cont de pregatirea sa. Politica de cadre este dezastruoasa. S-a renuntat la obiceiul de a fi recrutati profesori sau invatatori”, specifica Vasile Munteanu, directorul Directiei Judetene de Cultura de la Consiliul Judetean Iasi. Asezamintele vor deveni cluburi cu tot felul de activitati sportive, cu sali de Internet, biblioteca, centru de informare, pentru ca acestea sint „un creuzet in care se topesc identitatile culturale”, spune directorul Munteanu. Si Ministerul Culturii si Cultelor are pistilul.
„Am contabilizat un dezastru”
Vasile Munteanu, directorul Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniu Iasi
In ce masura este realizabil proiectul Ministerului Culturii si Cultelor? Va reusi Adrian Iorgulescu sa readuca la sate cultura?
Si pe mine ma intrebau multi apropiati daca nu sint obsedat de acest proiect, pentru ca prin lunile aprilie si mai 2006 le tot ceream primarilor saptamina de saptamina situatia asezamintelor culturale de acolo. Am contabilizat un dezastru, nu este un secret. In primul rind, infrastructura este la pamint. Acele cladiri cu destinatie de camin cultural nu au fost reabilitate de ani si ani de zile. Apoi, dotarea lor lasa de dorit.
Ce-i acolo? Discoteca, sala pentru nunti?
In studiul pe care l-am facut noi, acolo au loc pina si parastase, botezuri, nunti… Intregul ciclu al vietii umane… Este totusi o cladire cu destinatie sociala. Este si o criza a destinatiei cladirii respective. Nu mai putem regindi un camin cultural asemenea lui Dimitrie Gusti. Aici nu mai vin persoanele pentru a li se citi ziarul. Pina sa vedem ce vom face cu el exact, este bine sa le reabilitam, sa investim bani pentru consolidare.
Cine sa faca programe pentru acestea?
Ministerul Culturii se va implica financiar in reabilitarea asezamintelor si va elabora un Program, asa, cu majuscula. Noi asteptam… Programul! Am o situatie clara a cladirilor si dotarilor. Este vorba si despre cei care „pastoresc” aceste camine culturale, s-a facut o selectie a acestora dezastruoasa, pe baza de cumetrie si la discretia primarului din comunele respective. Am vazut ca, potrivit noilor reglementari, pina si directorii de camin cultural vor trebui sa prezinte proiecte de management.