Proza
Inevitabila si frustranta lista de titluri la care se reduce un an de lecturi electrizante, provocatoare sau, dupa caz, transformatoare incepe cu urmatoarele: Invoiala de George Balaita, Disco Titanic de Radu Pavel Gheo, Interior zero de Lavinia Braniste, Cexina Catapuxinade Matei Florian, Viata fictiunii dupa o revolutie de Radu Cosasu (Oscar Rohrlich), Pascal deseneaza corabii de Radu Niciporuc, toate aparute la Editura Polirom. Am citit Spre vai de jad si salbatie, romanul Veronicai D. Niculescu, ca pe un mozaic miscator de stiluri si formule livresti, un roman care incorporeaza si un micro-basm in versuri – gest rar, riscant, insa alimentat de o mare creativitate. Simona Antonescu a revenit, dupa debutul de anul trecut, cu un roman care malaxeaza iar date si personaje istorice, Darul lui Serafim, o carte a carei buna primire demonstreaza ca interesul pentru proza autohtona reglata intre parametri retro ramane vivace. Spre final de 2016 au aparut Inocentii, noul roman al Ioanei Parvulescu, si Efectele secundare ale vietii, primul roman al lui Vlad Zografi, ambele publicate la Editura Humanitas, ambele propuneri care vor insemna, cu siguranta, acest an editorial. Si tot acum inepuizabilul Octavian Soviany a mai dat o carte, Naluca, roman care a inceput deja sa adune laude si pe care ma tot pregatesc sa-l incep.
2016 a completat in mod consistent si seriile de autor. Doua titluri noi o rotunjesc pe cea dedicata lui Gheorghe Craciun la Editura Polirom: Imagini, litere si documente de calatorie si Doi intr-o carte (fara a-l mai socoti si pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu si Mircea Nedelciu, volume ingrijite de Carmen Musat si Oana Craciun. Si seria de autor Matei Calinescu initiata la Editura Humanitas a acumulat sase titluri anul acesta, intre care se distinge o aparitie inedita, tulburatorul Un altfel de jurnal, editie ingrijita de Raluca Duna. Cat despre multele antologii aparute si anul acesta, cea care s-a detasat printr-un concept foarte coerent si nivel valoric unitar a fost 10.000 de semne, volum coordonat de Simona Sora la Editura Institutului Cultural Roman in parteneriat cu Ministerul Culturii.
Nu as putea incheia acest sumar bilant fara a aminti trei titluri dificil de incadrat. Ar fi cartea-album a lui Marius Chivu, Trei saptamani in Anzi, un plonjon in interior provocat de o noua calatorie, apoi singurul debut care m-a fermecat anul asta, Cartea nasoaselor de Alexandra Rusu la Editura Vellant, si cea mai adictiva si mai amuzanta carte pentru copii, Rostogol merge acasa de Lavinia Braniste la Editura Arthur. Nu am citit inca multe dintre romanele grele aparute catre finalul anului: Republica lui Bogdan Suceava, Copiii razboiului de Varujan Vosganian sau Turma pastorului mut de Marius Oprea, toate aparute la Editura Polirom. 2016 s-a incheiat cu un val de titluri, iar cernerea e inca in curs.
Poezia
Poezia a prosperat in 2016, iar un bilant dedicat numai ei ar cere un spatiu generos. Am sa fac o simpla insiruire de volume bune si foarte bune, din care nu pot sa lipseasca urmatorii: Livia {tefan cu Lolita 32, Rita Chiran si Casa Fleacurilor, Radu Nitescu si Dialectica Ursilor, Sorin Despot si termeni/conditii (toate aparute la Casa de Editura Max Blecher), Alex Vasies cu Instalatia (Editura Cartea Romaneasca), Olga {tefan si Saturn, zeul, Andrei Dobos cu noul Spiro si come-backul lui Ioan S. Pop, Arta fricii, toate trei aparute la Editura Charmides. Un volum insolit, prin concept „in afara colectiilor“ este Trado, cartea scrisa la patru maini de Svetlana Carstean si poeta suedeza Athena Farrokhzad, aparuta initial in Suedia si publicata in traducere la Editura Nemira. Tot o carte singulara, revenirea la poezie a lui Andrei Codrescu, este Arta uitarii/The art of forgetting, volum bilingv, aparut prin efortul a doua edituri, {coala Ardeleana si Caiete silvane, in traducerea lui Alexandru Oprescu. O carte de forta, cu individualitate pregnanta, una dintre putinele care bruiaza statu-quoul autohton in poezie a fost, pentru mine, Mort dupa om, de Vasile Mihalache (Tracus Arte), o forma de expresie curajoasa, cu efect de radical liber.
La debut in poezie, Ciprian Popescu si volumul sau Mile End, castigatorul conscursului de debut de la Casa de Editura Max Blecher este o propunere contondenta si originala, un hibrid prozo-poetic care lucreaza cu datele experientei de migrant, prins intre furcile variilor alienari. O formula opusa adopta George State, in volumul Crux, castigatorul Concursului de debut al Editurii Cartea Romaneasca, care afirma un discurs al interioritatii incomunicabile, mizand pe formula rara, livresca, abstrusa. Sunt debuturile care mie mi-au spus cel mai mult anul acesta. Intre toate cartile de poezie din 2016, cred ca un rand special de aplauze ar merita cartea Elenei Vladareanu, No Stress Test (Casa de Pariuri Literare), hranita din experienta nemistificata a maternitatii, text pe care s-a bazat si spectacolul Habemus Bebe. E una dintre cele mai curajoase carti ale anului. Un alt titlu esential pentru acest an editorial este Arta Popescu de Cristian Popescu, o reeditare dupa 22 de ani de la aparitie (in tiraj aproape confidential, la vremea respectiva), editie ingrijita de Dana Popescu-Jourdy si Corina Ciocarlie, cu o prefata de Mircea Martin. Volumul a aparut la Tracus Arte.
Pasajul alocat poeziei nu poate lasa pe dinafara o pleiada de antologii, intre care volumele de la Editura Cartier, de care se ingrijesc si pe care le prezinta poeti contemporani, ocupa anul acesta un loc aparte. Claudiu Komartin a alcatuit antologia Oameni obositi, Andrei Bodiu, Radu Vancu a ales poemele din Regele diminetii, o selectie din opera poetica a lui Alexandru Musina, Dan Coman l-a ales pe B. Fundoianu si a dat volumul Herta si alte privelisti, iar Emilian Galaicu Paun a recuperat poeme din opera lui Ilarie Voronca intr-un volum intitulat peste diagonala sangelui. Am numit numai patru, dar seria a capatat volum si consistenta intr-un timp foarte scurt de la lansare. Tot pe raftul cu antologii s-au adaugat anul acesta inca doua volume importante, aparute la Tracus Arte si alcatuite de Teodor Duna: Poheme de Gellu Naum si Iluminarea marilor constructii de Ion Muresan. Casa de Editura Max Blecher a propus o recuperare exceptionala prin volumul O anumita caldura umana, o selectie din opera poetului Vasile Petre Fati, un nume pe nedrept sortit minoratului notorietatii. Aceeasi editura a scos un volum foarte proaspat, original si nelinistitor, liniste, pace, perversiuni, heppiend, tineri poeti romani din Transilvania, antologie de care s-a ocupat Stefan Baghiu si de a carei traducere s-a ingrijit Andrei Dósa. Seria antologiilor remarcabile din 2016 ar fi incompleta fara cele doua volume care alcatuiesc Sticle pentru minte, inima si literatura, un adevarat album care ipostaziaza chipuri si versuri ale unor poeti foarte cunoscuti si pretuiti, alcatuit de Ion Barbu si Mihai A. Barbu, la Editura Charmides.
Printre cele mai valoroase, ambitioase si discutate carti de critica literara, teorie si eseu de anul acesta sunt, cu siguranta, Bucurestiul literar. Sase lecturi posibile ale orasului de Andreea Rasuceanu, Elegie pentru uman de Radu Vancu (ambele publicate la Humanitas) si Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihaies (Editura Polirom). O alta aparitie cu adevarat remarcabila este Femei, onoare si pacat in Valahia secolului al XIX-lea, de Nicoleta Roman (Editura Humanitas). Listele, cel mai probabil incomplete, se sfarsesc aici. Continuitatea e de cautat in carti. A avut si 2016 consolarile lui.
Galerie foto
