Emilio Pessina, ce ati recomanda unui meloman roman sa asculte inainte de toate din cele 18 CD-uri ale setului?
Asezati in sufrageria dumneavoastra, cu o buna pereche de casti, v-as recomanda sa explorati intai cateva „hot-spots“: pe primul CD, unul din cele mai lirice Larghetto imprimate vreodata din Concertul pentru vioara si orchestra de Beethoven; pe CD2: Paganini, Concertul pentru vioara si orchestra nr. 1, dirijat de Luciano Rosada (cantat intr-un stil uimitor de tenor virtuoz si cu o orchestra care nu suna niciodata vulgar); pe CD6: Concertul Nr. 1 de Alfredo d’Ambrosio (o premiera); CD7: Concertul lui Walton, imprimat la Londra in 1955 sub bagheta compozitorului; pe CD9: Concertul pentru vioara si orchestra Nr. 1 de Sostakovici dirijat de Mario Rossi si cel ce Haciaturian, sub bagheta compozitorului. In legatura cu repertoriul rus, David Oistrah obisnuia sa spuna: „De ce imi cereti sa cant in Italia, cand il aveti deja pe Aldo Ferraresi?“. As mai recomanda pe CD13, Divertismentul Op. 24 de Ysaye, care, isi aminteste elevul sau, i-ar fi spus „Mi-ar placea ca Divertismentul meu sa fie cantat asa cum il canti tu“. In sfarsit, CD16 reuneste doua viniluri rare de imprimari din 1956, cu piese scurte si bisuri din repertoriul lui Jascha Heifetz si, pe ultimul disc al setului, un autoportret al violonistului tanar intr-o imprimare documentara de 50 de minute.
Ce caracterizeaza cel mai bine stilul de a interpreta al lui Aldo Ferraresi?
Nu imi place sa dau calificative despre muzica, dar felul lui de a face dragoste cu instrumentul ar putea fi descris printr-un aforism si as folosi propriile lui cuvinte: „Paganini nu era numai tehnica, el a fost un tenor, canta ca un tenor“. Este exact ce facea Ferraresi cantand la vioara, asemenea unui tenor, motiv de a si fi numit [Beniamino] Gigli al viorii“. Si, va puteti inchipui, nu numai pentru tehnica sa superba. In stilul lui Ferraresi, ca si in cel al lui [Zino] Francescatti, te poti bucura de intreaga paleta de culori si arome a Mediteranei.
Ce volum de munca a presupus remasterizarea materialelor de arhiva?
Va pot spune doar ca proportia a fost de aproape 1:10; pentru o ora de muzica lucrezi zece ore de transfer-restaurare-remasterizare; evident, este o valoare medie a muncii si depinde atat de calitatea initiala a suportului (acetate, 78 de turatii, LP, banda), cat si de calitatea audio (adica inregistrari de studio, live sau transmisiuni radio). Filosofia mea este una conservatoare: prefer sa las o parte din zgomotele din background in beneficiul mentinerii cat mai intacte a spectrului de frecventa originar al sunetului. Lucrez cel mai mult asupra echilibrului armonic si egalizarii; prefer sa evit orice „denoise“ sau proces destructiv de filtrare. In ce priveste mastering-ul, lucrez pe fisiere digitale audio de 24bit/ 96Khz, transferuri de pe imprimari analoge, cautand intotdeauna sursele cele mai bune posibile. Iar aceasta este, poate, partea care consuma cel mai mult timp al muncii unui producator.
Ce tiraj are setul Ferraresi? Ati facut o estimare initiala a pietei si cat de multe sperati sa vindeti?
Partenerul meu din Taiwan (si proprietarul companiei „Rhine Classics“), urmand numeroasele cereri din partea distribuitorilor, a decis ca intr-o prima etapa sa imprime o mie de copii ale setului de 18 CD-uri. El este in contact cu distribuitori din lumea intreaga si in curand CD-urile vor intra in magazine. Concomitent vindem prin intermediul paginii noastre Facebook si, de asemenea, pregatim un site pe internet cu un magazin online.
In calitatea mea de producator artistic, pot sa anticipez planul nostru de discuri pe 2017-2018, incepand cu cele din seria de vioara, pentru mine „instrumentul-regal“. In ea vor aparea nume ca: Wanda Luzzato, Alfonso Mosesti, Ruggiero Ricci, Jascha Heifetz, Franco Gulli, Tibor Varga, toti cu imprimari ce nu au fost niciodata publicate. Seria interpretilor de pian o va deschide un set de cinci CD-uri, cu Sergio Fiorentino interpretand live, la Napoli, integrala lucrarilor pentru pian de Serghei Rahmaninov.
Emilio Pessina, daca ar fi sa va prezint cititorilor romani prin propriii dumneavoastra ochi, cum v-ati caracteriza?
Sunt un „musicoholic“, un impatimit al muzicii de la varsta de 16 ani, dar nu sunt un muzician de profesie. Nu cant la nici un instrument, am studiat doar clarinetul in timpul serviciului militar. Apoi viata m-a condus spre a deveni un geolog al mediului inconjurator, ca profesie, si un inginer de inregistrare si restaurare audio, ca pasiune. Am la activ, inca din perioada studiilor universitare, organizarea unor concerte, concursuri de muzica clasica, clase de maiestrie si producerea unor CD-uri. A colecta si a inregistra muzica fac parte dintre nevoile mele, dar obiectivul meu principal este de a fixa in minte evenimente actuale si de a le restaura pe cele trecute, pentru memorie. As putea spune ca a readuce la viata imprimarile audio presupune un soi de activitate de paleontolog. A pastra si a disemina… ce altceva?
Galerie foto
.jpg)
