Totul a pornit de la gestul nebunesc al PSD de a trece prin guvern celebra ordonanta cu numarul 13, care avea sa fie declansatorul unei furii populare. Ce a urmat stim cu totii, aproape ca nu exista roman care sa nu fi aflat de sutele de mii de oameni din pietele marilor orase. Guvernul a iesit sifonat rau din afacere, desi Sorin Grindeanu incearca sa pozeze acum in omul rezonabil, care nu mai rastoarna masa in miez de noapte. Taraboiul s-a incheiat, ordonanta 13 si-a dat duhul, iar toata lumea este multumita. Celebrul ministru „Alta intrebare“ a plecat si el, desi sunt destui lideri PSD care spun ca Florin Iordache n-a gresit cu ordonanta, ci doar n-a explicat suficient continutul documentului.
Tragand linia, iesim mai degraba pe plus. Societatea in ansamblu a fost supusa unui test, pe care l-a trecut. A fost ca o alarma generala, iar sutele de mii de romani iesiti in strada arata sa simtul civic n-a disparut. Imaginati-va cum ar reactiona pe viitor oamenii la prima boacana mai serioasa a PSD. Era imposibil ca pana la protestele din februarie sa fi anticipat o mobilizare atat de consistenta, iar ceea ce s-a petrecut in strada ne da sperante ca lucrurile s-au schimbat si ca orice partid vine la putere va intampina aceeasi reactie daca va calca pe bec.
In plan politic, lucrurile sunt mult mai incurcate. Aici nu mai e vorba de a rezolva o criza si a o uita, pentru ca vorbim de perceptie si de multa emotie. Au fost oameni care n-au mai participat la un protest in viata lor, au fost parinti care si-au dus copiii in piata, in timp ce retelele de socializare au vuit zi si noapte. Toate acestea nu vor disparea peste noapte, ci vor avea efecte pe termen lung. Ganditi-va la adolescentii de 14 sau 15 ani sau chiar la copilasii de 10-11 ani, care la randul lor au iesit in strada. Tinerii astia vor vota peste ceva ani, unii poate chiar in 2020. Din acest punct de vedere, PSD are o mare problema. Este partidul cel mai expus. PSD a trezit din nou segmentul de electorat care intrase in amortire dupa victoria lui Iohannis din 2014 si care cam pierduse cheful de politica.
Intrebarea e daca PSD a invatat ceva din acest episod, dar mai ales daca a inteles mesajul strazii. Din toate declaratiile si actiunile celor de la varful PSD, raspunsul e mai degraba nu.
Partidul nu doar ca l-a pus in discutie pe primarul Iasului, Mihai Chirica, vicepresedinte al PSD, singurul din interior care a acuzat derapajul cu OUG13, ba chiar l-a sanctionat drastic, lasandu-l fara functiile politice. Adeziunile organizatiilor judetene la adresa lui Liviu Dragnea au curs ca pe vremea PCR si au aratat un partid anchilozat, ce nu intelege ca l-a lovit trenul. Cand in fata ies doar lideri ca Eugen Nicolicea sau Serban Nicolae, cand Dragnea vorbeste obsesiv despre proteste dirijate din exteriorul tarii, partidul nu arata deloc bine.
Vocile care s-au ridicat impotriva dictaturii centrului sunt ca si inexistente. In afara de Mihai Chirica, doar Catalin Ivan, Sorin Moisa si fostul ministru de la IMM au mai ridicat glasul. Pana si celebrul Grup de la Cluj a ramas fara grai in perioada asta, Vasile Dancu reactionand nu doar tarziu, ci si foarte moale fata de cele intamplate. Pe de alta parte, cine sa faca reforma in PSD? Cei care credeau ca valul democratiei a intrat in sediul PSD au fost izbiti de unanimitatea din Comitetul Executiv PSD in cazul sanctiunilor aplicate edilului de Iasi, Mihai Chirica.
PSD a facut pasul in spate pentru ca si-a dat seama ca a merge mai departe cu OUG 13 inseamna sinucidere. Dar social-democratii nu au renuntat la nimic din ce scrie in ordonanta. Ca va fi proiect de lege, ca vor fi paragrafe noi adaugate unor legi deja existente e mai putin relevant, ideea e ca tot ce zicea OUG 13 sa fie transpus in practica. Asta e tot ce-si doreste PSD. Nu conteaza ca e Legea Piticului si a Gratierii Pescarului, important este ca soparlele sa fie adoptate.
Daca PSD a fost lovit in moalele capului pe inceput de an, nici PNL nu se simte prea bine. Liberalii continua sa fie loviti de timiditate, au mai trait filmul asta si in noiembrie 2015, cu episodul de la Colectiv. Social-democratii s-au dus atunci in opozitie, dar l-au lasat pe Dancu mostenire printre tehnocratii lui Ciolos. PNL a fost legat de maini si de picioare timp de un an, adica nici la putere, nici in opozitie, iar rezultatul s-a vazut in catastrofa electorala galbena din 11 decembrie. Cat despre USR, formatiunea lui Nicusor Dan pare dezorientata in aceasta perioada, dar are potentialul cel mai mare sa atraga voturile strazii. La PMP pierderea este pe linie, cata vreme Traian Basescu joaca alaturi de PSD si ALDE.