Rubrici  -  Victor Eskenasy  -  

Putini muzicieni si-au dedicat si isi dedica viata promovarii genera­tiilor ce ii succed, asa cum o face astazi Kremer cu a sa Kremerata Baltica. „Ideea mea de inceput a fost sa creez punti tinere, o punte spre lume. […] Kremerata Baltica repre­zinta si o punte spre propria-mi tinerete. In acest moment lucram la o schimbare de structura, dupa modelul «United Artists». […] Si asa cum doresti copiilor tai, odata ce au crescut, sa fie independenti, tot asa ii doresc sorchestreit ca, pe langa mine, sa continue sa fie inspirata de diversi artisti“. Kremer anunta, intre altele, ca va folosi banii Premiului Imperial primit in Japonia si pentru o mai buna instalare a Kremeratei in statele baltice.

„Pentru mine este important sa cant nu numai muzica marilor compozitori ai trecutului. Clasicii imi vor fi intotdeauna o mare sursa de inspiratie, desigur, dar ma simt mult mai viu, cantand noi compo­zitii“, scrie violonistul in livretul unuia din ultimele sale CD-uri. New Seasons, aparut la Deutsche Grammo­phon, reuneste Concertul Nr. 2 The American Four Seasons de Philip Glass cu lucrarea Ex contrario, pentru vioara, violoncel, coarde, keyboard si chitara bass de Giya Kancheli (in care ii are par­teneri pe violoncelista Giedré Dirva­naus­kaite si pe pianistul Andrei Puskariov) unor piese mai scurte de Arvo Pärt si Shi­geru Umebayashi.

New Seasons/ Noi anotimpuri– fiindca discul se alatura unei serii intregii, explica Gidon Kremer, inceputa cu Anotimpurile  lui Vivaldi, sub bagheta lui Claudio Abbado si continuata cu Eight Seasons, care combina Vivaldi si Anotimpurile lui Piazzolla cu The Russian Seasons, piese pornind de la ciclul Anotimpurile al lui Ceai­kovski, compuse special pentru violonist si Kremerata Baltica de compozitorii Leonid Desiatnikov si Alexandr Raskatov, la care s-a adaugat un turneu de concerte cu programe intitulate Seasons for ever  si GSS – Gidon Sun Shines.

Gidon Kremer, estonul atasat de familia sa de muzicieni de la Riga si, in aceeasi masura, de pedagogul si modelul sau exceptional de la Moscova, David Oistrah, a avut toate premizele de a face o cariera fulgeratoare in Occident, dupa ce a castigat premiul al treilea la Concursul „Reine Elisabeth“ in 1967 si apoi competitiile „Paganini“ la Genova (1969) si „Ceaikovski“ la Moscova (1970). A durat insa aproape un deceniu pana cand, in parte si sub influenta lui Mstislav Rostropovici, a luat decizia in felul ei dramatica de a se stabili in Occident. De atunci a fost permanent un original, o pe­piniera neintrerupta de initiative si proiecte muzicale din cele mai variate, incepand cu cel glorios al Festivalul Internatio­nal de muzica de camera de la Lockenhaus din 1981, creat impreuna cu preotul Josef Herowitsch si conti­nuat din 2012 de violoncelistul Nicolas Altstaedt, la constituirea grupului Kremerata Musica in 1992 si pana la unele de mai mica anvergura, astazi uitate, cum a fost, de exemplu, in 1996, proiectul discului Insomnia, inregistrat la Tokyo im­preuna cu harpista Naoko Yoshino (Philips 456 016-2).

Pentru exegetii muzicii de vioa­ra, Jean-Michel Molkkhou fiind prin­tre ultimii care i-au dedicat pagini omagiale, Kremer este un „muzician cu totul exceptional, prin op­tiunile sale estetice, refuzul regulilor si al cailor trasate anticipat, eclectismul gusturilor sale si identitatea sunetului“, un „anticonformist pronuntat, cu gust pentru risc si in cautare permanenta de drumuri nexplorate“. Gidon Kremer insusi declara astazi ca ar fi vrut, tanar, sa devina actor, idolii tineretii sale incluzand un amestec de celebritati, intre care Jacques Brel, Inokenti Smoktunovski, Ma­ria Callas, Oscar Peterson, Dave Brubeck, Stéphane Grappelli, Yehu­di Menuhin si David Oistrah, Isaac Stern, Joseph Szigeti si Zino Francescatti.

„Pentru mine – marturiseste Kremer – muzica ramane un limbaj al emotiilor pure. Exista un lucru de care sunt absolut sigur: indife­rent de maniera in care apreciem jocul cuiva (iar pentru multi dintre noi, modelul nostru absolut a fost si ramane Jasha Heifetz), ceea ce ma intereseaza cel mai mult nu este «perfectiunea» in sine. Ceea ce nu mai aud decat foarte rar este acea perso-n­­alitate a vocii, care ii facea atat de speciali si de usor identificabili pe marii interpreti de odinioara!“ Gidon Kremer insusi intra in aceasta ultima categorie de personalitati.

Iar daca vreti sa-l (re)descoperiti, ascultati-i inregistrarile aparute zilele acestea in contextul aniver­sarii sale, originalele Simfonii de camera Nr. 1-4 si Cvintetul cu pian ale lui Mieczyslav Weinberg (ECM 2538/39) si Preghiera, un CD cu triourile pentru pian ale lui Rahmaninov, in compania lui Daniil Trifonov si a violoncelistei Giedré Dirvanauskaite (DGG 0289 479 6979). La Multi Ani, Gidon Kremer!
 

Galerie foto