M-am uitat la videoclipul de lansare. La evenimentul mondial de prezentare a celor mai tehnice tehnologii, a celor mai inovative inovatii, a celor mai noi noutati s-a urcat pe scena un domn imbracat in sacou negru si cu tricoul negru pe dedesubt – uniforma anunturilor importante. Intre degetul mare si index tinea un dispozitiv portocaliu, jumatate cu taste, jumatate cu ecran. „Permiteti-mi sa va fac din nou cunostinta cu telefonul Nokia 3310.“ Telefonul arata, da, ca un Nokia vechi, dar un aspect vag imbunatatit – ca o colega de liceu pe care n-ai mai vazut-o de cand se imbraca numai in pulovere largi si o intalnesti pe strada mai slaba, pe tocuri, cu machiaj impecabil si tinuta office eleganta. Dar e neschimbata cand incepeti sa vorbiti. Prezentatorul a continuat sa-i enumere calitatile: „are instalat jocul Snake“ si „are soneria Nokia“. Va costa 50 de euro, va fi colorat. Prezentarea telefonului Nokia fusese cel mai asteptat moment al intregului eveniment.
Pe de o parte, pot intui motivele pentru care se intampla asta. Cunosc multi oameni care sufera dupa vremurile in care telefonul era ceva ce puteai folosi cu o singura incarcare pe saptamana si-l puteai scapa de la balcon fara prea multe consecinte. Nokia 3310 e imaginea emblematica a acelui telefon. 17 ani mai tarziu, Nokia 3310 este anti-telefonul si prezentat ca atare. Este intoarcerea la viata cand lucrurile erau simple, oamenii nu stateau cu capetele aplecate in lumea lor cu diagonala de 5,5 inci.
Exista insa o explicatie si mai interesanta a tendintei catre nostalgie. Pentru a vinde cu adevarat, nostalgia are nevoie de un public mai important decat actualii consumatori de 30-45 de ani care isi amintesc de alte vremuri. Nostalgia are priza la tineri, deoarece „noile tehnologii“ care ii minuneaza pe adulti sunt, pentru tineri, „tehnologiile cu care au crescut toata viata“. Pentru ei, un telefon a fost mereu ceva cu ecran mare. fara prea multe butoane, cu senzori, GPS si camera foto mai buna sau mai modesta, in functie de cati bani ai. Ce inseamna vechi pentru noi, pentru ei este un tip nou de interactiune cu tehnologia. Are butoane, poate fi atinsa mai bine.
Nostalgia are insa limite, iar marea infierbantare de dupa anuntul Nokia le-a atins. Un articol de pe Digi24 care compara Nokia 3310 cu un iPhone 7 se incheie cu: „cand constati ca bateria iPhone-ului s-a terminat de mult si nu mai poti nici suna sa rezervi o masa, iar 3310 mai rezista cel putin o saptamana… iti e greu sa spui cine a castigat“. Nu e greu deloc, ii ajut eu.
Sa compari iPhone cu Nokia este ca si cum ai arunca de la etajul 1 un abac si o tableta si ai ajunge la concluzia ca abacul e mai bun pentru ca n-a patit nimic si se pot face calculele pe el. Cu Nokia dai telefoane oamenilor aia ciudati care inca vorbesc la telefon.
iPhone-ul te ajuta sa nu te ratacesti prin oras, iti recomanda localuri pe baza de preferinte si buget, te pune in contact cu prietenii, iti spune sa iti iei umbrela cu tine daca e cazul, te anunta instant daca s-a intamplat ceva interesant in lume si, daca e bine folosit, te ajuta sa iti organizezi viata, economiile si sa iti extinzi universul cunoasterii. Si sunt destul de convinsa ca pe iPhone se poate juca si Snake.