Prezentarea celor trei veri (intr-o Europa in care toate familiile regale erau inrudite) nu este una strict politica, ci Miranda Carter alege o alta cale. Biografiile fiecaruia dintre ei sunt aduse in fata cititorilor in mod extins, ceea ce permite cautarea unor explicatii de ordin social, cultural si chiar psihologic pentru actiunile lor – aici se remarca accentul pus de autoare pe trasaturile temperamentale si pe dezvoltarea fiecaruia dintre cei trei.
Dar nu trebuie ca cititorul sa se astepte doar la atat. De un mare interes in explicarea alunecarii spre razboi sunt si alte figuri-cheie din carte, precum Rasputin, Bismark, regina Victoria („bunica Europei“) sau fiica sa, Victoria (Vicky), mama lui Wilhelm al II-lea. Folosindu-se de aceste personaje, Carter reuseste sa dea viata celor trei imparati, aratandu-ne simpatiile si antipatiile lor, populand o lume cu figuri care se constituie intr-o imagine vie, in care destine se impletesc in tesatura zilnica a istoriei.
Daca va asteptati la o istorie clasica a Primului Razboi Mondial, nu o veti gasi aici. Pentru o lectura care sa cuprinda in extenso o relatare in care asasinarea la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand sa ocupe un loc central, nu e volumul potrivit. Pentru ca in fapt intreprinderea asumata de Miranda Carter este mai ambitioasa: urmareste felul in care s-a desfasurat si, inevitabil, esuat planul elaborat de regina Victoria, cea pe jumatate germana, cu bunicul lor (german intru totul) Albert de a se inrudi la nivel de familie extinsa cu tot ceea ce inseamna conducere in Europa, indiferent ca este vorba despre un regat sau un ducat.
Si astfel ajungem la cei trei imparati. Si la felul in care personalitatile lor au dus la prabusirea spectaculoasa (am putea spune chiar mondiala) a maretului plan elaborat pe cand ei abia se nasteau. Figurile lor sunt refacute cu grija – o mai mare atentie fiind acordata portretului lui Wilhelm si relatiei de iubire-ura pe care o are cu Anglia. Legat de aceasta, este foarte reusita redarea luptei dintre doua personalitati orgolioase, Wilhelm al II-lea si unchiul sau cunoscut pentru derapajele de crai, Edward al VII-lea, caruia i-a interzis sa calce in Viena cat timp tanarul kaiser se afla acolo.
Educatii in familii disfunctionale
In comparatie cu kaizerul, Nicolae si George au primit mai putina atentie din partea autoarei. Pe de alta parte, intr-o asemenea intreprindere nici nu se poate pune accentul la fel pe fiecare dintre elementele constitutive, cu atat mai mult cu cat este vorba despre personalitati nu doar diferite, ci si inegale.
Educatiile problematice primite de cei trei in familiilor lor disfunctionale sunt si ele redate aici. Wilhelm, care nu o avea la inima pe mama sa autoritara, prezenta semne de „tulburare de personalitate narcisista“; Nicolae a devenit tar pe neasteptate, in urma mortii timpurii a tatalui sau, si sfarseste prin a deveni foarte opac si, ca urmare, izolat in plan european; cat despre George, acesta probabil suferea de dislexie (la acea vreme nefiind diagnosticata), era cunoscut pentru crizele de manie pe care le facea si nu dorea neaparat coroana britanica, dar, odata incoronat, era cunoscut ca tinand extrem de mult la drepturile sale si, in prima faza, plin de ostilitate fata de tot ce ar fi putut insemna schimbare sociala.
Un atu important al reconstructiei propuse in paginile de fata tine de integrarea Rusiei in tesatura politica europeana. Daca s-au facut adesea trimiteri la relatiile antebelice dintre Germania si Marea Britanie, Imperiul Tarist a fost mult mai ignorat, in ciuda rolului important jucat de el in restructurarea Europei in secolul XX. Urmarind relatiile dintre cei trei veri in cadrul unei „familii extinse si adesea disfunctionale, plasata intr-o lume micuta, stralucitoare, solipsista si cu un cod extrem de strict“, Carter are posibilitatea de a analiza pozitia detinuta de Rusia in melanjul istoriei. In aceasta directie, volumul este si o istorie a prabusirii sale.
Bineinteles, nu este vizat numai spatiul european, climatul politic fiind infatisat cu grija si in alte zone ale lumii, de la Afghanistan la Japonia. Faptele istorice de anvergura (dezvoltarea Marinei germane, Razboiul Burilor, masacrul de la Palatul de Iarna) sunt prezentate cu acuratete si, adeseori, cu urme de ironie, intretesute cu evenimente de familie – casatorii, decese, calatorii etc. –, cu elemente din viata cotidiana (Wilhelm isi petrece serile creand noi uniforme, George isi imparte timpul intre vanatoare si uriasa sa colectie de timbre, pe cand Nicolae se plimba singur prin imensitatea palatelor sale) si cu observatiile personale ale autoarei. Pentru a crea o imagine coerenta, evident ca analiza prezenta in paginile de fata trebuia sa inceapa din perioada anterioara. In fapt, cartea acopera istoria marilor familii regale ale Europei de la mijlocul secolului al XIX-lea, trecand prin Marele Razboi si apoi dupa acesta, pana la decesul fiecaruia dintre cei trei veri.
George, Wilhelm si Nicolae, toti descendenti ai reginei Victoria – o figura atat de importanta incat epoca sa i-a preluat numele –, au fost cei trei imparati care, in virtutea mersului lumii, cat si a propriilor inclinatii, au reusit ca la doua decenii de la disparitia bunicii lor sa puna capat visului acesteia, de a pacifica Europa printr-un sistem de aliante matrimoniale la nivel monarhic. Mai mult, odata cu acest vis au disparut si doua dintre marile monarhii din Europa; cea de-a treia, cea supravietuitoare, a Marii Britanii, a fost salvata de constitutionalitate (si, evident, de victorie) de la volatilizarea pe care au cunoscut-o imperiile rus si german. Unul dintre efecte a fost, cum stim, retrasarea hartii Europei dupa explozia de violenta reprezentata de Primul Razboi Mondial. Astfel ca in noiembrie 1918, dupa un razboi care a lasat in urma 8,5 milioane de morti, doar George al V-lea mai era ramas pe tron (pe care il va ocupa pana la moartea sa). Kaiserul Wilhelm al II-lea abdicase si se refugiase in Olanda, la Haus Doorn, unde va ramane pana la sfarsitul vietii, iar tarul Nicolae al II-lea fusese executat de sovietici impreuna cu toata familia sa, vidul de putere generat de prabusirea monarhiei in Germania si Rusia urmand a fi ocupat de extremism si violenta.