Scumpe domnule Oe, ne-am mai intalnit textual o singura data. V-am citit romanul „17“ si nu pot sa spun ca nu m-am incantat. Mi-a placut mai ales puterea dumneavoastra de sinteza. Imi plac aceste carti despre care criticii (pe care bineinteles ca nu dau doi bani) le numesc micro-romane sau chiar, in limbajul lor sforaitor si, de aceea, inutil, nuvele putin mai ample. Conformismul acestei gandiri ma dezgusta si, totodata, ma amuza. Putine tagme sunt mai comice si mai jalnice decat tagma criticilor literari.
Am citit, de aceea, J Fiinta sexuala ca pe un foarte mare roman, in ciuda, daca nu in dispretul, aparentelor. Mi-am permis luxul de a gandi mai ales cu inima si de a constata ca ati spus exact ce aveati de spus in exact atatea cuvinte de cate aveati nevoie. Ador aceasta grija fata de cuvant. Imi place ca nu ati facut risipa de cuvinte, este o arta pe care am mai intalnit-o in literatura nipona, dar in care excelati, nu intentionez sa las aici o laudatio, ci sa fiu cat mai concret in exprimarea gandurilor care stau la baza acestei scrisori. Sunteti un maestru al conciziei, domnule ?e. Nu va cunosc suficient biografia incat sa pot sa avansez o teorie cu privire la originea acestui fel de a trai literatura. Asa ca ma voi limita la a spune ca il gasesc esential.
Am mai auzit, in contra dumneavoastra, invocat argumentul comercialului. Scrieti comercial, carevasazica, domnule Oe! Fiindca ne-ati dat carti in care sexualitatea si-a gasit un loc principal. Aceasta preocupare este damnata ca frivola si ea nu poate avea alte ratiuni decat dorinta de inavutire. Dar cum poti sa intelegi un om, scotand din el fiinta sexuala?
Caci, pana la urma, cu toata dragostea pentru iubire, noi, oamenii, obisnuim sa fim produsul finit al unui sexual.
Domnule Oe, am citit cu mare entuziasm povestea lui J si imi e foarte greu sa ii gasesc vreun cusur. Prima parte este atat de puternica incat te simti acolo, in Jaguar cu acel grup ciudat, cu poetul si cu cantareata goala de jazz si cu cameramanul, cu J insusi… Dar sa spunem ca un asemenea nivel in literatura am mai intalnit.
In schimb, in partea a doua, in care J se pierde in lumea chikan-ilor, acei magnifici perversi care opereaza in mijloacele de transport in comun din Japonia, mai ales in subteran, asa ceva… Asa ceva eu nu am mai citit.
Si nu este doar o poveste grozava, s-au tot scris povesti grozave prin lume, e o cautare fundamentala a ceea ce este fundamental in natura umana. Aceasta cautare face din J Fiinta sexuala mult mai mult decat un roman cu intamplari scandaloase si ciudate. Iar acel poet care dorea sa ajunga pana la frica si la extazul unui chikan adevarat, dintr-aceia care isi traiesc sexualitatea ca pe o furtuna intr-o mare de oameni, imi va ramane pentru totdeauna. El este intre marile personaje ale literaturii dintotdeauna si de pretutindeni.
Domnule Oe, nu vreau nimic mai mult decat sa va strang mana cu care ati scris aceste randuri. Imi e de-ajuns asta.