vi s-ar parea mai potrivita, toate exprima osatura birocratica a unui stat. Sunt acei specialisti angajati in functii birocratice pentru a asigura functionarea de zi cu zi a institutiilor din fiecare dintre cele trei ramuri ale puterii: legislativa, executiva si judecatoreasca. Si secretarul unei comune, dar si vreun sef marunt al unui serviciu de informatii impartasesc, de regula, aceeasi mentalitate. Rezumata, suna ca in Caragiale: „Sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc!“. Orice sistem birocratic are tendinta de a lupta cu transformarile bruste, cu aparitia altor reguli si a reformatorilor veritabili. Adevarata putere in cadrul unui stat poate fi exercitata doar in colaborare cu aceasta armata tacuta si respectandu-i tabieturile, altfel te poti trezi ca indeplinesti decorativ o functie administrativa.
Cele doua mari operatiuni – „disciplinarea“ politica a Justitiei si marirea salariilor in sistemul bugetar – nu au fost alese deloc intamplator la acest inceput de epoca. La fel, se dovedea vitala si respingerea tuturor ordonantelor care sa fi consfintit disparitia criteriilor clientelare in alegerea sefilor de unitati sanitare sau scolare. Erau idei crete ale unor tehnocrati care visau principii in loc sa se puna bine cu Sistemul. In momentul in care masinaria va functiona din nou, abia atunci Puterea va simti ca ea conduce cu adevarat. Iar pentru ca roata istoriei sa se invarta iar cu o viteza multumitoare pentru toata lumea, doua conditii trebuie repede indeplinite: functionarimea sa aiba salarii mai mari si sa nu se mai teama ca o va atinge DNA daca va indeplini intocmai ordinele sefului ierarhic, de obicei impus de la partid prin algoritm.
In Statele Unite, ideologul lui Donald Trump, Steve Bannon, spune ca pana cand esaloanele inferioare ale Guvernului nu vor fi disciplinate sau schimbate pana la ultimul angajat, noua viziune nu va putea fi impusa. In ultimele decenii, cohorte intregi de birocrati au fost angajate in administratie pentru a asigura implementarea legilor adoptate de Congres sau ordinelor prezidentiale. Numai ca, observa Bannon, aceasta birocratie a capatat in timp tendinta de a nu mai raspunde politic comenzilor, ci a tine cont pana la virgula de toate legile si regulamentele in vigoare. Liderii guvernamentali se pot dovedi, adeseori, neputinciosi in fata acestei armate tacute atunci cand mai degraba enunta principii decat invoca articole de lege. De la acesti functionari crede Bannon ca vine sabotajul masiv al primelor saptamani de existenta a noii administratii de la Casa Alba, functionari care vad in Trump un inamic al statu-quo-ului pe care acestia se simt datori sa il apere chiar si fata de Presedinte.
Din fericire pentru PSD-ALDE, birocratia se simte mai apropiata de viziunile lor decat de ale presedintelui Iohannis sau ale fostului premier Ciolos. Tocmai PSD-ALDE in versiunea 2016-2017 inseamna pentru marea masa a functionarimii „business as usual“. Iar acest „business as usual“ este, in general, opus practicilor DNA si luptei impotriva coruptiei in general. Dupa cum exista un profil al celor care au protestat si protesteaza in continuare impotriva actualului Guvern, la fel, exista si un profil al celor pentru care lupta impotriva coruptiei a insemnat afectarea profunda nu doar a intereselor si imaginii unei ramuri profesionale din care fac parte, dar si in plan personal, ca parte a familiei unei persoane asupra careia s-a inceput urmarirea penala – fie ca implicarea in dosar a venit direct, ca faptas, fie colateral, in calitate de complice.
S-ar putea sa descoperim ca vor „o tara ca afara“ mai putini dintre semenii nostri decat am crezut la un moment dat. Ca cei mai galagiosi si mai principiali nu isi impun decat pe termen scurt punctul de vedere, iar „statul profund“, mana in mana cu factorul de decizie politica, sa rada la urma si sa rada mai bine.