Ce s-a schimbat de atunci? Se pare ca necesitatea investitiei publice in cultura a inceput sa fie inteleasa, fie si in lipsa unei reforme structurale a administratiei publice si a mecanismelor de functionare ale acesteia. 2006 a fost anul in care o buna parte a sectorului cultural non-guvernamental a beneficiat pentru prima oara de bani romanesti, primind sustinere prin finantari de la Fondul Cultural National sau de la programul Cantemir al Institutului Cultural Roman. Aceasta in conditiile in care propunerile alternative, deopotriva artistice si manageriale, au fost traditional sustinute in anii post ’90 de finantatorii straini, fie ei publici sau privati.
Aceasta evolutie a generat totodata, in lipsa instalarii unui cadru de functionare adecvat specificitatii domeniului cultural si in general activitatilor non-profit (fie ele derulate de ONG-uri, institutii publice sau persoane fizice – artisti), numeroase probleme care ajung sa anuleze beneficiile in sine ale finantarii publice. In urma derularii sesiunilor de finantare din 2006, intrebarea „cum finantam?” revine in discutie din ce in ce mai acut si reprezinta in prezent si subiectul actiunii mai multor organizatii active in domeniul cultural, pentru ca felul in care se desfasoara procesul de finantare blocheaza si pune in pericol insasi derularea proiectelor finantate. Este, in definitiv, un simplu apel la normalitate, pentru ca increngatura de proceduri in care te arunca derularea unui proiect sustinut cu bani romanesti este in multe situatii departe de a se baza pe argumente logice. Sa fii ONG sau artist si sa scoti bani din buzunar pentru derularea unui proiect de interes public si de mare anvergura internationala, pentru ca este imposibil sa primesti avans, sau sa fii ICR si sa nu poti plati in avans un spatiu inchiriat in strainatate pentru derularea unui eveniment – acestea sint numai doua dintre deficientele majore.
Demersul vizeaza toti operatorii culturali
Probleme de acest gen au fost semnalate si in demersuri precedente, cum a fost acela de modificare a mecanismului din Fondul Cultural National inainte de a doua sa sesiune de finantare, in 2006, in care organizatii precum ECUMEST sau AltArt au contribuit permanent cu recomandari pentru reformarea acestuia. Insa o schimbare semnificativa nu este posibila fara o adecvare a instrumentelor existente la strategiile care se doresc a fi puse in practica, atunci cind acestea exista; si este mai ales imposibila fara asocierea mai multor institutii ale statului care sa lucreze impreuna si sa se coordoneze in vederea realizarii modificarilor necesare si a armonizarii felului in care opereaza diferitele mecanisme de finantare pe care ele le administreaza in prezent. Acesta este motivul pentru care demersul de fata, aducind impreuna deopotriva institutii publice si operatori de drept privat, are in vedere problemele cele mai grave, comune tuturor actorilor activi pe scena culturala, si nu pe cele specifice unui anumit mecanism.
Insa fara normalizarea si instalarea unui dialog constant intre toti acesti actori si fara obisnuinta consultarii sectorului cultural de catre institutiile statutului in construirea unor mecanisme democratice de finantare a domeniului, aceste actiuni nu vor putea avea decit efecte de circumstanta, iar dorinta de a folosi eficient si creativ bani romanesti se va construi in continuare pe o baza ireala.
Stefania Ferchedau este manager cultural si director al Asociatiei ECUMEST (http://www.ecumest.ro).