Sistemul de stat o sa-ti raspunda: „Nasol! De grija pixului nu mai pot eu acum, la cite am pe cap! Fa si dumneata o cerere. Peste o luna o s-o aprobe Seful. Apoi cererea va merge la Biroul de Aprovizionare care va da mai intii un anunt in presa ca organizeaza o licitatie pentru pixuri. In decurs de trei luni se pot inscrie trei firme care trebuie sa dovedeasca printr-un dosar substantial ca nu au datorii la Stat. Tu asteapta, asa-s reglementarile”. Sistemul privat iti raspunde: „Bai, da’ tu acum te-ai trezit?! De ce n-ai anticipat ca o sa ti se termine pixul? Trece-l in bugetul pe luna viitoare si il cumparam. Ce sa-ti facem, daca esti cascat si nu te-ai gindit din timp?”. Ce sa faci? Astepti licitatia? Bugetul pe luna viitoare? Si intr-un caz, si-n celalalt, Sistemul te forteaza, cu presiuni diferite, sa-ti cumperi pix din banii tai. Il injuri si gata-i.
Problema apare atunci cind vrei sa depasesti stadiul de a injura sistemul si sa-l schimbi pe ici pe colo, prin punctele esentiale. Cunoastem cu totii oameni care vor sa schimbe CNCSIS-ul, AER-ul, CNC-ul, CNA-ul, USR-ul, CRP-ul, DNA-ul, Parlamentul, Guvernul si Constitutia. Sint uluit cum mai toti revolutionarii nu cunosc citeva reguli elementare – atit de limpezi, ca-s aproape truisme – pentru a schimba sistemul:
a. din interior:
- sa nu fii santajabil de sistem („Vrei pix? Comentezi? Dar ti-aduci aminte cind ai furat un pix si l-ai dus acasa? Ciocu’ mic!”);
- sa fii util sistemului si sa-l poti santaja tu cu asta („Daca nu-mi dati un pix in clipa asta, demisionez”);
b. din exterior:
- sa creezi un sistem alternativ („Pixuri la toata lumea, de la mine, fara numar!”).
Cine nu pricepe aceste truisme e doar un om care injura.