Nu arareori esentiali in viata unui creator sint oamenii pe care ii intilneste chiar si numai prin hazard. In cazul lui Alleng, fatali si sorociti au fost Kerouac si Burroughs, intilniti la Universitatea Columbia din New York, apoi genialul infractor Neal Cassady (portretizat in On the Road ca Dean Moriarty si ca Adonis din New York in Howl) si nu in ultimul rind nebunul inspirat Carl Solomon, intilnit de Alleng la Institutul Psihiatric din NYC, unde ambii se gaseau internati. Au mai fost si alti infractori stihiali in viata lui Alleng, care l-au inspirat indeajuns.
Avind o mama dezechilibrata mental inca de la tinerete, el insusi fiind marcat de statutul sau de boem marginal (in plus evreu si homosexual), Alleng isi intilneste dublul in Carl Solomon, cu care interpreteaza roluri dostoievskiene, in timp ce sint amindoi internati la ospiciu, pentru comportament rebel, atipic, de outsider. Poate ca intilnirea cu Carl Solomon a fost cea generatoare, matricial, a poemului Howl, care se iveste din chinurile facerii unei noi generatii, dar si din vizionarismul nebuniei inspirate care poate emite autentica poezie. Faptul ca poemul Howl a fost dat in judecata pentru obscenitate nu a facut decit ca textul sa devina si mai celebru, avind si mai mult impact la public. Ramine valid faptul ca „muzele” lui Alleng au fost niste barbati aproape nebuni si isterici (dar iluminati rimbaldian), a caror intilnire a fost probabil precum cea dintre Freud si Jung, la Viena, insa in stil Beat demential.