Retele sociale si carti intimplatoare
Cine vine la Salon sa-si ia carti, isi ia teapa. Din mai multe motive: reduceri nu sint (partial si din cauza unei legi care protejeaza pretul unic al cartii in defavoarea cititorilor), unele edituri uita sa-si aduca tocmai aparitiile recente (e cazul P.U.F.), alte edituri nu accepta plata cu cardul (in Romania nici macar terminale electronice nu-s!), iar standurile care te intereseaza sint blocate de cozi imense la autografe. Unele edituri au organizat un fel de custi speciale pentru autori (pe extremitatile standurilor), iar oamenii se pozau cu ei ca la urs. Altele au adus gardurile din mai ’68 pentru a organiza cozile autografelor. Si totul la inceputul campaniei electorale, deci din tirg nu avea cum sa lipseasca politica. Astfel Segolene, Bayrouti si Sarkozey (update: in carne si oase au fost doar Bove si Bayrou) dansau intre carti sau explicau viitorul de aur al Republicii, iar in spatiul special amenajat numit Terasa Politica, cercetatori si jurnalisti se intrebau cit va mai tine capitalismul asta barbar.
Desigur, tema a fost „politica cartilor” (evitati voi cacofonia daca reusiti), si uite-asa genul thriller (c’est a dire polar) sau geopolitica pe Internet au repornit lupta de clasa. Dar lucrurile nu sint asa batute in cuie, astfel incit s-a discutat si fenomenul bookcrossing, adica a lasa cite o carte in locuri publice astfel incit alti cititori s-o poata lua, citi si da mai departe. Un fel de web 2.0 pentru carte, cu retele nevazute, dar si cu principii clare, revolutionare, ca-n manifestele comuniste: citeste si da mai departe! Fix in saptamina cind si pe blogosfera romaneasca apare primul site de profil. Deci ne-am conectat odata cu tara sora, Francia.
Trecem repede peste
Nu acelasi lucru se poate spune despre standul Romaniei. Nu era penibil, era doar inutil. Carti la vinzare: doar cele comandate de ICR Paris editurilor franceze; afise prapadite (benzi de scotch peste nume care nu apar, foi lipite cu alte nume), design zero. Si un catalog foaie A4 impaturita. In care aparam francofonia vorbind romaneste, dupa cum scria N. Manolescu. In plin Sibiu 2007, Capitala Culturala a Europei, un afis minuscul, mai mult ascuns decit vizibil, anunta fenomenul. E ceva de neinteles cum avind cele mai multe evenimente la Salon (dupa invitatul special, India), standul arata mai rau ca la Bucuresti. Si cum doua ministere (MCC si MAE) plus o asociatie (AER) si ICR nu se pot coordona deloc. Dupa 17 ani de aventuri europene, facem si noi ce putem, nu? Chiar linga standul romanesc, Polonia iti prezenta brandul cultural eficient. Si ei nici Sibiu nu aveau si nici vreun premiu Medicis in ultimul an.
Trenurile, camioanele si alte regiuni
SNCF, compania nationala de transport feroviar, sustine cititul. Mai ales cel cu voce tare. Dincolo de reducerile aplicate pe biletele celor care vin la Salon, SNCF a organizat un studio in care cititorii pot citi ce vor, cum vor si din orice pozitie. La final li se imprima audiobook-ul. Nu e ceva extraordinar, dar e o noua viziune asupra lecturii: in miscare si in casti. Perfecta pentru drumurile lungi. Oricum nu exista gara importanta din Franta fara librarie. Acum nu cred ca va exista mp3player fara cite-o poezie de Prevert sau vreun act sexual descris la rece de Houellebecq. Ca asa e cultura populara, spune ce se-aude mai bine.
Camionul e alta poveste. Un loc pentru media: aici se mixeaza si se monteaza cultura scrisa pentru audio-video. Era asa futurist ca n-am intrat. Mai futuriste pareau standurile regiunilor culturale franceze. Unii iti declarau independenta, altii spuneau ca se unesc cu Quebec. Dincolo de ironie, acest concept (denumit „parcours regions”) prezenta editurile locale din Franta ca pe o alternativa la cele central-nationale. Nu exista editor mic sau mare, ci doar edituri in crestere – cam asta era ideea. Si, mai ales, Parisul nu e Franta, deci editura pur-singe francez e cea din provincie.
ZOOM Roumanie
Se putea Salon de Carte fara poezie romaneasca? Se putea, dar ar fi fost mai putin interesant. Simbata, 24 martie, intr-una din salile de conferinte ale Salonului, ICR Paris a adus cinci poeti tineri romani (Linda Maria Baros, Dan Coman, Claudiu Komartin, Cosmin Perta si Razvan Tupa) sa citeasca impreuna cu cinci poeti francezi (Sophie Loizeau, Christophe Manon, Pascale Petit, Samuel Rochery si Romain Verger). O lectura realizata partial in franceza, partial in romana, din care fiecare a inteles ce-a vrut. Sala plina, public amestecat. Un eveniment romanesc unde nu s-a dormit si unde nimeni n-a tinut lungul discurs al crizei culturale. Ba dimpotriva, poetii casual au citit relaxati, au mai si glumit, ar fi dat si autografe daca erau carti. Diferentele dintre ro si fr exista, nu cele estetice neaparat, ci cele sociale: poetul roman publica la edituri centrale (gen CR), cel francez la edituri specializate in poezie, deci marginale. Poetul roman poate fi si redactor-sef de reviste, cel francez doctor in literatura. Dupa o ora jumate am aplaudat frumos si ne-am intors la Salon. A fost ok pentru un gen asa exclusivist si aproape exclus din peisajul contemporan.
India intre rechini
La polul opus, lupta rechinilor e mare. Anul acesta, Virgin Megastore (al doilea lant de distributie culturala din hexagon) a luat fata Fnac-ului (primul lant de librarii) propunind cele sapte placeri capitale. Habar n-am care sint, ca nu scria niciunde (update: am citit pe pliant ca intre placeri avem sexul, pulsiunea libertara, zgircenia tradusa prin cumpararea formatelor de buzunar – cred ca-i o ironie aici –, dar si bautul, papatul si inchipuirea viitorului. Deci fraza urmatoare e corecta:). Probabil era vreun joc pe care il pot juca doar hedonistii si miserupistii. Tot la capitolul rechini, Gibert Joseph (lant de librarii specializate si-n carte scolara) a organizat standul indian. Cu alte cuvinte, India franceza era bine centralizata si nimeni nu putea scapa pe aratura, adica in limba engleza. Erau si editori individuali, foarte ciudat imbracati si vorbind una din cele 18 limbi oficiale ale federatiei indiene. Nu prea era public indian, chiar daca Salonul a fost prefatat de o campanie in 300 de librarii (da, corect, cam de doua ori mai multe ca totalul romanesc), A la decouverte de l’Inde, si de dosare intregi in toate revistele culturale sau nu. Au venit 30 de autori, au fost workshopuri, s-au proiectat filme. In acest moment, comunitatea indiana in Franta e intr-o continua expansiune si, ca efect, impactul cultural trebuie tradus cumva. Invitatia la Salon succede un eveniment mamut, Lille 3000, un an dedicat culturii indiene. Eu as fi vrut sa vad cartile venind pe elefanti, dar am vazut numai carti transformate in elefanti. Cel putin cele doua romane de peste 1.000 de pagini fiecare.
De ce citim traduceri
Stiu ca ati asteptat pina acum sa ne distram. Pai facem asa: lasam copiii sa se duca dupa cartile de colorat si alte fantezii, iar noi umflam BD cit cuprinde. Pentru ca din vreo 150 de edituri specializate sau cu divizii de BD avem de unde alege. Desigur, vom renunta la manga, ca e pentru adolescentii pierduti in globalizarea culturala. Si vom spune frumos o rugaciune la standul PIFFFFFFFFFFFFF, cu ocazia celui de-al 32-lea numar din seria noua. Gadgetul il pastrez eu.
Stiti cite tipuri de scriitori sint in Franta? Sase. Asa spune Riad Sattouf, un BDist ironic. Primul tip e Florian Zeller (public max. 25 de ani): incruntat, par vilvoi (dovada ca are un liber arbitru). Al doilea e Lolita Pille (public zero dincolo de Paris, nu insist). Al treilea e Anna Gavalda, care zimbeste tot timpul pentru ca-i permit vinzarile. Al patrulea e filosoful specific francez Bernard-Henry Levy, maestru la eleganta si singurul care a reusit sa demonstreze ca marea provocare a lumii contemporane e conflictul islamului moderat cu acela fundamentalist. Restul tipurilor sint total necunoscute publicului romanesc. Si celui universal. In acest peisaj dominat de citeva edituri si citiva marci levy, Salonul de Carte dezvaluie si a alta Franta, poate la fel de speriata de intirzierea culturala fata de mediul anglo-saxon, dar macar mai putin isterica. Pina si Google Book Search a avut propriul stand, timid, dar sa nu uitam ca sint inca in varianta beta. Cu mici ajustari, Franta cartii merge ca model pentru o Europa a regiunilor. Ar mai fi si altele de importat din Franta, dar, dupa cum am observat acum, le vom vedea la viitorul Bookfest, aceasta copie mai mica si la fel de nervoasa.
Salonul de Carte in cifre
- 186.000 de vizitatori (cu 6% mai mult ca in 2006) in 5 zile
- 6.000 de cecuri de lectura (in valoare de 8 euro) distribuite gratuit de Ministerul Culturii din Franta
- 15.000 de carti vindute semnate de autori indieni
- Anul viitor invitat special va fi Israelul
Urmareste patru inregistrari video de la Salonul de carte de la Paris cu tineri poeti romani recitind:
Claudiu Komartin:
Cosmin Perta:
Dan Coman:
Linda Maria Baros: