Si in anul 2007 continua sa se vorbeasca despre The Simpsons. In urma cu mai putin de o luna, 18 orase cu numele Springfield din America au fost invitate sa intre in competitia pentru gazduirea premierei filmului de lungmetraj care va rula in cinematografe din 27 iulie.
Springfield este unul din cele mai cunoscute simboluri ale serialului The Simpsons, caricatura a orasului tipic american, cu echipa de baseball, centru, ghetou, doua scoli primare, pista de bowling, taverna, o biserica aproximativ-protestanta si, bineinteles, nelipsita fabrica nucleara. Ca orice altceva din serial, Springfield ride in fiecare saptamina de viata adevaratelor orase americane.
Homer, simbolul normalitatii
Institutiile americane, ipocrizia din sistemul educational, structurile politice americane, starurile scenei, cusururile capitalismului – toate acestea isi gasesc nasul undeva intre activitatea de la fabrica nucleara a capului familiei, viata de casnica a mamei, pedepsele de la scoala ale lui Bart, atitudinile liberale ale Lisei si calitatile de sofer ale bebelusului Maggie.
Homer a fost numit orice, de la „simbolul normalitatii masculine” la „personificarea barbatului hagiofobic”. Intr-un studiu stiintific despre serial din perspectiva „criticii asupra societatii de consum”, Homer este vazut ca un personaj care aduce la suprafata „contradictiile clasei de mijloc”. Marge pune sub reflector „problemele femeilor casnice moderne, este uneori plictisita de activitatea sa si frustrata din cauza lipsei de atentie a lui Homer”. Personajul lui Bart, mereu pus pe sotii cit se poate de nesimtite, intruchipeaza esecurile sistemului public de invatamint – de unde si celebrele tricouri „Ratat – si sint mindru de asta!”. Lisa Simpson, un personaj liberal, extrem de critic si de rational, este de obicei ignorata.
Al Shamshoon, varianta fara bere
Si atunci cum ar suna The Simpsons in araba? In primul rind, in varianta difuzata in Egipt, familia se numeste Al Shamshoon, Homer se numeste Omar, iar Bart a devenit Badr. Mai dificil este sa ti-l inchipui pe capul familiei degustind un delicios suc acidulat dupa o zi grea la serviciu si mincind cirnati egipteni din carne de vita in loc de hotdog. O alta problema o reprezinta glumele, cu referinte la elemente de popcultura americana, greu accesibile pina si unui public educat si avizat: in mod obisnuit, in 20 de minute, un episod din The Simpsons face referire la vreo 6-7 filme sau emisiuni TV americane. Fanii americani au un intreg forum care despica in patru toate subtilitatile, referintele si curiozitatile fiecarui episod. „Este pur si simplu dureros. Tipul care il joaca pe Homer este unul dintre cele mai neamuzante personaje pe care mi-a fost dat sa le vad vreodata”, remarca un profesor egiptean pe pagina lui de Internet.
Pe continentul american insa, serialul este atit de indragit si de copii, si de publicul elevat, incit a ajuns sa fie folosit inclusiv pentru predarea matematicii numerelor irationale in scoli („Doua eleve din Springfield sar coarda in timp ce recita zecimalele lui Pi. Se vor opri vreodata?”) sau pentru analiza unor lucrari stiintifice despre modelul serviciilor de sanatate („O analiza a serviciilor medicale oferite familiei Homer J. Simpson” – ” Jurnalul Asociatiei Medicilor Canadieni”, 1998). Filmul The Simpsons va aparea pe marile ecrane vara aceasta. Vorba trailerului: „In timpuri in care animatia generata de calculator ne arata lumi de o frumusete nemarginita, UN film indrazneste sa fie urit. The Simpons – Filmul. In 2D”