Cartierul rezidential al artei
„Mad Days”, primul eveniment cultural de publicitate, a adus la Iasi saptamina trecuta, pe linga muzica, workshopuri pe teme de branding, si elementele statice, fotografie si afis, specifice unui demers publicitar. Palatul Culturii a primit pe 22 martie o expozitie de fotografie multiculturala, ca metafora a unei comunicari intre Europa si Asia. Artista Otilia Andrei a facut „portretele” unor strazi, le-a surprins in neclintire sau miscare si le-a adus la Iasi sub denumirea de „Street Talk”.
„Protectia animalelor”, de la Kuala Lumpur, „Rembrandt” de la Amsterdam sau „Rograir”, Londra, au adus luminile si fascinatia oraselor hiperaglomerate, care scapara culori vii ca in tablourile clasicilor. Toate fotografiile aveau pretul „fix” intre 55 si 95 de euro, pentru ca „un artist nu negociaza preturile”, cum si-a anuntat in cerc restrins Otilia Andrei, vizitatorii.
Hortensiu Aldea, cel care a prezentat expozitia „Street Talk”, s-a declarat intimidat de toate denumirile in engleza si cu formulari indepartate „de dulcele grai moldovenesc”. Acesta a elogiat „recidiva” artistei, pentru ca este deja la a doua expozitie. „Sintem impresionati de mediul inedit incarcat cu expresivitate artistica”, a spus Hortensiu Aldea. Luind fotografiile pe rind, acesta a concluzionat ca aceste imagini nu puteau fi surprinse la noi pentru ca in cartierele Tatarasi sau Pacurari nu se gasesc lampioane rosii sau alte fineturi orientale. „Daca punem in Tatarasi lampioane, oricum n-o sa se vinda mai bine tuica, dar in Kuala Lumpur gasesti sigur o matase”, a concluzionat acesta, dupa o privire panoramica pe fotografiile expuse. Artista a simtit sa se justifice: „Am vrut sa va invit sa calatoriti cu mine, sa vedeti colturile, locurile, strazile pe unde am fost si pe care le-am capturat cu aparatul fotografic”.
La un pahar de sampanie, din toate colturile incaperii se auzea „Ce misto” in fata bicicletelor inghetate, a familiei numeroase care burdusea un taxi, a animalelor protejate din Kuala Lumpur, a mall-ului prins intr-o explozie de lumina. Toate au dezghetat limbile in discutii interminabile despre viata si prietenie, pentru ca „arta nu este pentru oameni, e pentru personalitati dezvoltate genetic”, dupa cum a specificat Hortensiu Aldea.
Branduri aproape de moarte
„Unaccepted print” a fost expozitia care a adunat „rusinea” firmelor de publicitate, proiectele in care s-a investit si care nu au fost pe placul clientilor, sub forma „greselilor erijate”, a unor „invataturi de minte” in lumea brandingului. Si ceea ce nu se face in lumea publicitatii este un fel de banda desenata care anunta Festivalul International de Film sau sloganul „Tu cum te-ai gindit sa faci rost de bani” la un tirg de job-uri. Nimeni nu a strimbat din nas, dar organizatorii au recunoscut ca putine firme au avut curajul sa dea din casa, sa accepte esecul si sa-si spuna ca in definitiv e o chestiune de gust. „Agentiile nu s-au prea ingramadit sa-si prezinte ideile care n-au fost acceptate. Totusi, am strins citeva exemplare interesante”, a spus Raluca Gavrilescu, una dintre organizatori. Si tot de la expozitia „brandurilor neacceptate” am aflat ca pina la forma finala a reclamei de la Versus, s-a mai trecut printr-o varianta, ca nu prea tine la public o idee morbida, precum mesajul „tu ce faci de Inviere, Costele”, prins ca placuta de identificare, la vreo morga. Apoi, in acelasi registru, vizitatorii au mai putut vedea ca „ham-ham egal wam-wam egal hau-hau”, in limbi diferite sau ca „Simple gesture can help, as simple as a call”, toate asociate cu imagini create in laboratorul agentiilor publicitare. Pina la a gusta din fursecuri, curiosii expozitiei au gasit de admirat fotografiile si mesajele pe care unii poate chiar le-ar fi ales, daca aveau firma lor. Si dezamagirea neacceptarii s-a tradus simplu prin numele evenimentului, pentru ca e o lume nebuna, nebuna…