Moartea celei de-a doua sotii, Carol Dunlop, il izolase in mod previzibil atit de oameni, cit si de sine. Doar cu pisica Flanelle mai statea la povesti. Aceasta jivina se numea intr-adevar Flanelle, dar mai avea un nume de taina, anume Maga, precum tulburatorul personaj feminin din romanul Rayuela (Sotron). Din cite se zvoneste, pisica Maga (prefer acest al doilea nume al ei) era psihopompa, ceea ce nu era putin lucru, drept care Cortazar incerca prin intermediul ei sa intre in contact cu duhul lui Carol Dunlop. Cum anume, nimeni nu stie! La moartea lui Cortazar, pisica Maga a dat intr-adevar tircoale mormintului, dar nu a procedat asemeni ciinelui lui Mozart, adica nu a devenit fatis vizibila si nici nu a mirolait. Pur si simplu a stat prin preajma, apoi a rupt-o la sanatoasa, printre alte lespezi de morminte. Cei care au fost la inmormintarea lui Cortazar au marturisit mai tirziu ca pisica a mai fost zarita din cind in cind pe Pont de Arts si pe Boul’ Saint Mich’, doua din locurile preferate ale stapinului sau.
In ce ma priveste am avut, la rindu-mi, o experienta aparte cu pisica Maga, pe care am intilnit-o la Buenos Aires, intr-o librarie uriasa, cu mai multe etaje, unde se gasea si o expozitie de fotografii in memoria lui Julio Cortazar. Intr-una din fotografii, scriitorul era in brate cu pisica Maga, iar aceasta parea chiar ca iese din imagine. M-am apropiat de poza cu pricina, ca sa fiu fotografiata alaturi de cele doua celebritati, scriitorul si pisica lui, si atunci, brusc, am simtit cum una din labele jivinei imi atinge obrazul, aproape pleznindu-ma, chiar daca nu si zgiriindu-ma. Jur.