Special  -  Constantin Vica  -  

Nu e nici o legatura, doar ca pe acelasi metru patrat s-au nimerit doua perspective opuse asupra lumii. Un libertar si un capitalist feroce. Doi netizeni care concep opus problema accesului, a colaborarii si a libertatii in mediul virtual. Unul dintre ei a monopolizat planeta cu sistemul sau de operare, celalalt probabil si-a monopolizat prietenii in scrierea colaborativa a licentei. Bill e cel mai mare filantrop, Cristi e cel mai mare daruitor de timp si idei. Cristi da de la el, Bill da de la noi. Cristi foloseste Internetul pentru cunoastere, Bill vinde efectele cunoasterii pe Internet, dar pe bani. Cristi isi incepe diminetile cu doua, trei articole din Wikipedia, Bill plateste bloggeri sa modifice articolele din Wikipedia care nu-i sint pozitive. Fiecare cu modul lui de rescriere a realitatii.

Continuam narativ. Acum vreo 10 ani, Bogdan Ghiu explica, in fosta „Dilema”, ce e aia televiziune. Facea primele studii media. Tot atunci incepea Miron Ghiu sa explice, pe partiturile unui Deleuze de exemplu, ce e reteaua, cum va evolua Internetul, ce vom fi in noul web. Ambii pareau un pic pe linga realitate. Nimic mai fals. De-abia dupa spargerea bulei dotcom (caderea pe bursa a companiilor care investisera haotic in lumea digitala) si evolutia spre web 2.0, utopicul Ghiu s-a dovedit a fi un vizionar foarte aplicat. Dar care e legatura dintre cei doi? Dincolo de cea de familie:), nici una. Tot la extreme se aflau. Primul cauta sa afle ce e comunicarea de la un X catre cei multi, celalalt observa cum lumea evolueaza spre comunicarea peer-to-peer si de la multi spre cei multi. Doar viteza, instantul, instantierea au in comun aceste doua lumi. Nu se pot traduce una in alta prin scheme reductioniste. Tendinta este mai degraba de inglobare a televiziunii in Internet. Dar natura primara a Internetului nu poate conlocui cu cea a televiziunii. Modificarea radicala a celei din urma (adica disparitia ei) o poate face naturala utilizatorului de web. Cind televiziunea nu va mai vorbi cu o singura voce, dupa o ordine aleasa de o minoritate, va deveni web. Dar tot nu ne putem inchipui inca o wikiteleviziune.

Raportarea la ceva dincolo de realitate a ramas

Nu mai credem in povestile care ne legitimeaza existenta. Acesta e un truism al postmodernitatii. Realitatea e ca indivizii inca stau sub cupola povestilor. Inca vor sa li se spuna ce e drept si ce e bun, ce trebuie spus si ce trebuie ascuns. Aparent se revolta, rup garduri, dau foc la steaguri. Dar raportarea la ceva dincolo de realitate a ramas. Unii i-ar spune Conceptul, altii Libertatea. Internetul distruge aceasta relatie bolnava intre proiectiile teoretice si asteptarile maximale ale indivizilor. Internetul ofera orice, de la bilete de avion, filme porno la metode de phishing, de manipulare si de distrugere. Dar aici nu face decit sa copieze prost o realitate palpabila. Exista insa o alta fata, mult mai simpla si de aceea mult mai placuta. Latura lui nu mi se da nimic mie, minimalistul etic, care nu cere nimic. Latura in care tot ce avem e ceea ce construim impreuna. Acces liber, gratuitate, colaborare. O lume care apare sub efectul miinii invizibile, imposibil de coordonat si de oprit. De cind Linux a demonstrat ca nu exista limitele comerciale ale Internetului, orice individ poate fi om de stiinta si comersant. Capitalismul cognitiv sau economia imateriala sau alte denumiri pentru aceeasi noosfera sint posibile fara drepturi de proprietate exclusiviste. Constructia comunitatilor virtuale se poate face intre indivizi care nu au aceleasi standarde etice. Reglarea apare de la sine. Iar cunoasterea, de la simpla teorema a lui Pitagora pina la masina Turing, sint aici pentru ca fiecare dintre noi ofera ceea ce a dobindit. De ce? Raspunsul l-a dat Thomas Jefferson: „Cel care primeste o idee de la mine primeste o invatatura fara a o micsora pe-a mea; si cel care se lumineaza de la lumina mea o face fara a ma lasa in intuneric”.

Codul exista in toate

Copyleft.ro este o noua rubrica despre importanta standardelor deschise si a accesului la cod. Despre cum putem elibera informatia fara a o seca. Despre cum putem afla mai multe fara a fi dependenti de experti. Nu fara a-i asculta, ci actionind critic. Nu exista nici o placere in revolutie, decit poate eliberarea unor vechi of-uri. Important acum ar fi sa vedem cum codul, miza societatilor noastre, poate fi liber, accesibil si modificabil. Asa cum e sub Linux, cum e wiki, cum e php-ul, cum e modulul de blogging wordpress. Codul exista in toate, de la felul in care cumperi piine pina la felul in care scrii un program. O sursa deschisa, un cod accesibil te fac independent. Mai putin protejat de ochii Fratelui mai mare, mai nesigur decit pe calea unica, dar mai liber sa inveti din erori, cum ar vrea si sir Karl Popper, un prieten din Viena.

Multe lucruri au fost enuntate acum, fara a fi explicate sau argumentate, dar aceasta vom face mai incolo. Cele doua povesti de la inceput nu sint singurele intimplari simpatice. Sint bucati din istoria romantata a unei lumi care se construieste. Intre timp, lucrurile se profesionalizeaza, apar reviste specializate pe problema sociala a Internetului, se predau cursuri despre blogging si jurnalism online, exista profesori care isi provoaca studentii sa scrie articole pe Wikipedia Romania. Asa ca nu stam pe o insula, ci chiar pe un terminal din retea, unii linga altii si fiecare scrie ceva la marele cod. CODE IS POETRY.

In perioada martie 2006 – martie 2007, Constantin Vica a primit o bursa din partea Unilever SCE pentru a studia fenomenul open source.