E vorba de o asa-numita chestie pe care o aveau in comun inainte de ‘89 educatoarele, functionarele, casieritele, secretarele, vinzatoarele si unele neveste de securisti: cocul, doamnelor si domnilor, cocul ridicat in mod nefiresc, cocul care aduna parul vopsit in violet, roscat sau roz intr-un fel de prelungire a capului, intr-o coama de balaureasa.
La asta se adauga invariabil un permanent care, nu stiu de ce, e solutia preferata de doamnele peste 45 de ani si care inca tine in viata micile saloane de coafura de cartier, ramase si ele, tot din vremuri de altadata. Coafura asta imbatrineste, schimonoseste, sufoca orice urma de feminitate. Purtatoarele de coc/ permanent cer inca un respect sporit doar din cauza memoriei comune si idioate care ne sugereaza ca pe vremuri trebuie sa fi fost niste persoane cu functie. La noi sint o aparitie obisnuita, la ei insa arata la fel de inedit ca si barbatii care poarta cusma din blana de oaie. Pentru ca femeile occidentale prefera naturaletea si nu-si amina sau devanseaza niciodata virsta. Va rog sa priviti cu atentie o femeie cu permanent/ coc: mai e ea o femeie, mai poate, daca ar fi profesoara de pian, sa stirneasca pasiuni nestapinite elevilor ei cu mult mai juni? Nu cred, pentru ca, insotind cocul cel atit de stimat, dau navala: hainele nepotrivite, unghiile de la picioare date cu lac sidefiu, bratarile groase de argint, birfitul intens si tot prostul-gust pe care au putut sa-l adune vreo cinci decenii de moda impusa pe linie de partid.
Pina la urma, care e problema, o sa intrebati. Nu una foarte mare dar, totusi, agasanta: defeminizarea femeii trecuta de prima tinerete, care nu si-o va mai gasi in veci pe a doua. Cam asta e treaba, enticlopedia a discutat azi, chipurile, un fapt social. De saptamina viitoare ne intoarcem la chestii mai culturale.