Autoarea, aflata acum in Germania, unde i se monteaza cele doua piese la Berlin, Leipzig si Munchen, va sosi sa-si vada spectacolul de la Iasi, in cursul lunii aprilie. Versiunea regizorilor francezi Roxane Borgna si Renaud-Marie Leblanc difera esential de cea din capitala, dar asta nu altereaza mesajul piesei, ci as spune ca dimpotriva.
O piesa cu accente de reality-show
Gianina Carbunariu a scris o piesa cu trei personaje, dar in varianta realizata la Ateneu, in cadrul unui parteneriat cu Centrul Cultural Francez, ele sint interpretate de zece actori. De fapt, cu totii sint studenti la Actorie, la Universitatea „George Enescu”. Cinci fete o joaca pe Madalina, cinci baieti ii intruchipeaza pe Bogdan si Voicu – tineri romani carora li s-a facut lehamite de tranzitia din Romania si aleg solutia emigrarii. Faptul ca in loc de trei actori pe scena apar zece accentueaza dimensiunea colectiva a personajelor, care exprima drama unei intregi generatii. Iar acest lucru e transmis de autoare chiar de la inceput, prin replica Madalinei: „Acasa? Aici nu e acasa, dar nici acasa nu-i acasa. Pentru ca acasa e mai rau decit oriunde nu-i acasa. Niciodata inapoi acasa. Niciodata-napoi. Nu”. Jocul e simplu, direct, cinematografic. Uneori te crezi la un reality-show, senzatie accentuata de camera cu care sint filmate scurtele monologuri ale personajului feminin, care au rolul unor tuse mai groase: reamintesc mesajul central al piesei, si anume scirba de Romania si dorinta de a parasi tara. Iar asta in ciuda faptului ca visul implinirii in Occident se dovedeste, in cazul lor cel putin, o iluzie facuta tandari.
„Daca esti bun si muncitor”
Intriga e comuna. E o poveste pe care am auzit-o de zeci de ori la televizor, in ziare sau la emisiunile de tipul „Viata bate filmul”. Madalina pleaca spre Irlanda, unde o asteapta iubitul ei „irlandez”, „bogat in showbiz, capabil, supertare”, pe nume Voicu. E irlandez, in sensul ca „are cetatenie irlandeza”, se-ntelege. Cel putin asa stie fata careia el i-a promis sa o ajute sa faca o cariera in dans „sau cam asa ceva”. Motiv pentru care i-a stabilit deja si un nume „de scena”: Mady-Baby. Toate acestea le aflam din discutia lui Mady cu Bogdan, care merge la Dublin cu o bursa de master in Arte Vizuale. Nici unul dintre ei nu doreste sa se mai intoarca din Irlanda pentru ca „daca esti bun si muncitor, toata lumea te-apreciaza acolo”. Odata ajunsi in Occident, totul se naruie. Voicu traieste, de fapt, la negru si isi exerseaza rolul de proxenet chiar cu iubita sa, Mady-Baby, pe care o sileste sa se vinda ieftin „doar pentru un timp”. Din momentul in care Voicu o negociaza pe Mady pentru Bogdan – „Guiness, pizza and sex iz za best, men, iu nau!” – se formeaza triunghiul, iar cei trei traiesc ca o familie, isi pun in comun saracia si disperarile. Autoarea nu omite nimic din ingredientele unui produs de succes, in care umorul si drama sint condimente esentiale, bine puse in valoare de actori.