Conventia coborita in zatul realitatii. Distantare si apropiere manevrate continuu.
In Viata cu un idiot, povestea e simpla. Un cuplu supt de plictiseala e obligat sa locuiasca cu un idiot. Cu inocentul animalizat care scoate sunete terifiante si suge morcovi. Cu debilul care transforma camera intr-o cusca plina de fecale si isi minjeste fata cu maioneza. Abrutizare totala. Femeia il uraste. Urlete. Apoi ura se transforma in cea mai duioasa iubire. In cea mai lasciva atingere. Liniste. Impulsul animalic e curatat de picaturi de apa intr-o scena erotica sub dus. Femeia si idiotul nu vor sa se mai desparta. Avortul produce insa ruptura brutala. Sotia este exclusa dintr-o noua iubire. Idiotul si barbatul se imbratiseaza convulsiv. Femeia o ia razna. Cu pampoane si pantofiori albi, il vrea pe idiot inapoi. Chipul ei demential-izat invadeaza cele trei ecrane. Idiotul scoate pistolul si o omoara. Singe pe barbia imaculata. Zholdak spala tot ce ucide.
Spectacolul lui Zholdak te lasa cu porii deschisi. Te scurtcircuiteaza. Face din corpul si psihicul tau un vas in care imaginile fermenteaza.
Zholdak vede in textul lui Erofeev o hemoragie fantasmatica. Imaginile au la ucraineanul care tortureaza limitele substanta dramatica.
Zholdak duce pina la capat un teatru exorcizant
Raii candid-perversi cinta. Ingeras nu mai ai aripioare. Ingerul plinge. Jumatate in noroi, jumatate in cer, ingerul fredoneaza si fumeaza. Tengo marijuana. Cu umerii adusi, e zgribulit si insingurat. Aruncat din Gradina Raiului, expropriat, inger de bordel pamintean crucificat. Cuie ordinare, cuie murdare, batute in degetele ingerului dau dimensiunea lumii arhetipale a lui Zholdak. In secunda urmatoare, pe ecran, e filmata o fotografie cu Iisus. This is the beginning. This is the end. I’m so fucking special.
Lapte si singe. Delir vitalizant.
Mecanica exploziva a corpului. Corp spasmodic, corp care expulzeaza energiile raului si poezia atingerilor.
Zholdak duce pina la capat un teatru exorcizant. Storceste actorul (excelenta trupa cu care a lucrat) ca pe un pliculet cu ketchup. Ketchup dulce si picant.
Dementa privirii intr-un spectacol al alienarii furibunde.
Privirea inocent traumatizata a ingerului cu aripi lipite de doua bucati de lemn arse.
Privirea halucinanta a lui Vova, idiotul transfigurat de iubire si violent pina la desfigurare.
Privirea goala a sotului.
Privirea explodata a sotiei care plinge sfisiata de neputinta: „Il vreau pe Vova, da-mi-l inapoi pe Vova”.
Corespondente si contraste turbulente. Impuls animalic si sublimare.
Niveluri de imagini multiplicate, suprapuse, care se disloca pina la crearea unui vertij ultrasenzorial.
Zholdak face un spectacol din rotirea camerei, din focalizarea unui unghi care detaliaza pe bucati o figura sau un gest. Perfecta distributie a imaginii in spatiu ii obliga pe actori sa interactioneze cinematografic, sa schimbe rapid raporturile de joc.
Zholdak nu face teatru narativ. Nu pune o intimplare in scena. Nu spune doar o poveste. Zholdak face un concert dramatic live, o instalatie de transmitatori totali care-ti perforeaza epiderma. Stimulii olfactivi si sonori produc deflagratia sinapselor.
Actiune bruta. Act vital. Spectacol extrem. Pentru Zholdak, limitele sint ca plastilina pentru un copil. Modelabile si perfect elastice.
Un regizor cu decantari spectaculoase
Viata cu un idiot este o poveste biblica in sicriu contemporan, vizualizata dramatic de un creator care-ti ciuruieste simturile cu o forta de tun brusc tranformat in cea mai lina ninsoare. Zholdak e un regizor cu decantari spectaculoase. Dupa ce pompeaza violenta la greu, te impinge in zapada. Ingerul si idiotul trec unul pe linga altul ca doua spectre. In spatele lor, fulgii cad in zigzag asa cum, dupa varsarea de singe din Kill Bill, Tarantino ne impingea in albul de cristal al zapezii laptoase. Sau cum, tot Zholdak, in Hamlet. Dreams, acoperea trupurile indragostitilor de clabuci.
Onirismul e substanta dramatica din care Zholdak isi trage arhiimaginarul.
Viata cu un idiot e unul dintre acele rare spectacole care te bintuie. In el Zholdak exploreaza teatrul crimei si al nasterii spontane. Al ingerului avortat si al innebunirii mortale.
„Stiu ca am avut aripi si atunci cind inot si inchid ochii imi aduc aminte si simt ca zbor. Eu zbor, eu zbor, eu zbor, eu zbor, eu zbor…”.
Viata cu un idiot de Viktor Erofeev, Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu. Traducere: Maria Dinescu. Scenariu dramatic: Andriy Zholdak. Regia: Andriy Zholdak. Cu: Florin Cosulet-Dan Glasu, Catalin Patru, Cristina Flutur, Mihai Coman, Viorel Rata, Cristian Stanca, Ema Vetean, Pali Vecsei, Bogdan Saratean, Codruta Vasiu.