De cele mai multe ori, jurnalistii de fapt divers aruncati pe soseaua culturii vor omite sa precizeze cauzele „accidentului” si „conditiile de rulare in trafic”. Asa s-a intimplat si in cazul actorului Marius Manole.
Conditii jalnice
Ca sint probleme cu spectacolul Romania povestilor albastre, ziaristii au aflat in ziua inaugurarii cortului. Prima dintre cele doua reprezentatii avea sa se amine, fiindca Pavilionul 2007 nu a avut curent electric pentru instalatiile de lumina si sunet, pina cu citeva ore inainte. De repetitii snur, nici vorba. Aminarea avea sa fie insa doar primul dintr-un sir de neajunsuri.
Seara, sibienii au fost intimpinati in cort de un frig ingrozitor. Pe scena, actorii au jucat ca niste eroi, desculti, imbracati subtire, in timp ce spectatorilor le ingheta si limba in gura. Dupa mai putin de o jumatate de ora, oamenii plecau, spunind ca nu mai rezista.
In al doilea act, Marius Manole a inceput sa improvizeze: „E frig de mori aici!”, „Plecati? Mi se pare corect”, spunea, incercind sa isi incalzeasca talpile. Improvizatiile pareau menite sa invioreze atmosfera, dar mai tirziu spectatorii au inteles: omul bause. Iata-l, isi arunca peruca, deschide o cutie de bere. Improvizatie si nu prea; se vede ca este de fapt un protest dus la limita. Spectacolul a fost dus la final, asa, transformat intr-o comedie trista. Insa chiar si amestecind rolul cu protestul personal, Manole a jucat cu talent, expresiv.
Dupa spectacol
Socata, regizoarea Anca Bradu spune ca au fost impedimente in inaugurarea cortului, „nervii actorilor au cedat, s-au intimplat tot felul de lucruri”. Despre acestea, ea nu stiuse; se ocupase de lumini pe ultima suta de metri si nimeni nu avusese curajul sa ii spuna.
In fata presei, Manole nu pare nici macar ametit. In cuvinte precise, anunta ca totul a fost o cale de a submina un spectacol in care n-ar fi vrut sa joace. In declaratiile ulterioare, va intari aceste spuse. Din spatele camerei, reporterul TVR isi inveleste intrebarea in precautii: „S-a spus ca ai urcat si baut pe scena”. Manole raspunde artistic: „S-a spus asta? O, Doamne, nu pot sa cred, e o minciuna!”. Dupa ce se sting camerele, intre reporter si actor are loc o mica altercatie. „Sint banii Ministerului Culturii! Cum poti sa faci de ris Capitala Culturala?!”, il ia la rost jurnalistul. Considera, probabil, ca odata stinsa aparatura, ii poate spune el vreo doua acestui „actoras”. Manole se infurie: „Ce p… (se opreste). Ce facultate ai tu, mai?”, raspunde, suparat pe cel ce il judeca si nu poate sa inteleaga ce mecanisme s-au declansat in actorul cu talpile inghetate, cu sufletul schimonosit pe „scena europeana” a cortului. In plus, presa „culturala” ii mai pusese actorului o intrebare incomoda, care pe unii i-a facut sa roseasca: „Numele dumneavoastra?”.
Jumatati de adevar
Pentru un jurnalist, a pretinde ca aceste lucruri nu s-au intimplat echivaleaza cu minciuna. A spune insa lucrurile numai pe jumatate poate fi o ticalosie. In stirea prezentata la televiziunea publica – luata ca exemplu data fiind vizibilitatea –, nu avea sa se pronunte nici macar o data cuvintul „frig”. Nu avea sa se spuna ca nu a fost curent. O femeie cu nasul rosu e aratata iesind din sala, iar declaratia ei e decupata astfel: „As fi vrut sa vad spectacolul, dar in alte conditii”. Se lasa sa se inteleaga ca spectatorii ar fi plecat din cauza actorului, nu a frigului.
Artistul este smuls din context, iar gestul sau pare unul de neinteles si deci usor de condamnat. Marius Manole avea sa ceara scuze publicului, producatorilor si colegilor, in zilele urmatoare.
„Totodata, declar public ca imi asum toata atitudinea pe care am avut-o in acea seara”, spune Manole. Si artistii din spectacol isi cer scuze pentru reprezentatie, amintind insa si de proastele conditii.
De ce totusi, in dupa-amiaza premierei, vazind conditiile oferite de „scena europeana” si stiind ca actorul a clacat si a baut, s-a ales sa se mearga mai departe? De ce nu a decis intreaga echipa sa anunte ca spectacolul nu se poate juca?
„Am incercat sa ies din distributie de mai multe ori, dar, pentru ca sint un caracter slab si pentru ca aveam prieteni care jucau cu mine, am zis sa merg pina la capat”, marturiseste Marius Manole, in „Ziua”.
Acelasi lucru s-a petrecut, probabil, la nivelul intregului eveniment. Nimeni nu a avut curajul sa refuze sa joace un spectacol ce se anunta deja de la prinz ca un posibil esec.
Incertitudini privind Gala UNITER
Cortul care a stat la baza intregului scandal va gazdui, pe 23 aprilie, Gala Premiilor UNITER. Spectacolul va fi regizat de Cornel Todea, va beneficia de scenografia lui Andu Dumitrescu si va fi transmis in direct de TVR 1.
Duminica, pe 15 aprilie, toata echipa a fost la Sibiu, pentru a analiza situatia. „Am fost toti acolo, conducerea UNITER, tehnicienii televiziunii, regizorul, reprezentantii Asociatiei Sibiu 2007. S-a facut o lista de necesitati, ni s-a garantat ca vom avea caldura, iluminat, spatii pentru personalitati. Avem promisiuni si nu avem nici un motiv sa ne indoim ca gala se va desfasura bine. Primarul Klaus Johannis ne-a promis ca se va ocupa personal”, a declarat pentru „Suplimentul de cultura” Ion Caramitru, presedintele UNITER.
Scenograful Andu Dumitrescu, colaborator apropiat al teatrului sibian (autorul scenografiei la Plastilina, Pescarusul, Nasul), a avut indoieli cu privire la desfasurarea galei in cort, dar a acceptat sa mearga mai departe. „Am fost la Sibiu si in momentul asta totul pare pus la punct”, spune scenograful. Indoielile se bazau pe configuratia spatiului, impropriu unei transmisiuni tv in direct. „Spatiul trebuie modificat. Nu mi se pare un loc unde sa se desfasoare un astfel de eveniment.” Andu Dumitrescu a lucrat timp de 7 ani decorul pentru UNITER si se declara „profund nemultumit de colaborarea cu TVR, la nivel de rezultat final. Spectatorii din sala sint, majoritatea, sacrificati. Din punctul meu de vedere, nu ratingul e important, ci ca in sala se afla peste o mie de oameni din breasla”, spune Dumitrescu. Insa, in privinta rezultatului final, adica a felului cum totul arata „pe sticla”, concluzioneaza: „Eu nu pot gestiona lucrul asta, ci oamenii din TVR”. Intrebat de ce a acceptat totusi sa lucreze iar pentru o gala transmisa de televiziune in direct, scenaristul a zis: „Buna intrebare, nu raspund! Cred ca m-am transformat intr-un mercenar!” – si si-a exprimat dorinta ca toate promisiunile facute la Sibiu de administratorii cortului sa fie puse in practica, sa nu ramina doar vorbe.
Relansari
Programul „Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007” a intrat in sezonul de vara, relansarea fiind marcata de spectacole de strada, intre 13 si 15 aprilie. Centrul orasului a rasunat a petrecere: parada, concerte, dansuri.
Distractia a costat 60.000 de euro, platiti de Asociatia Sibiu CCE 2007. Parada a pornit, in prima seara, din fata hotelului Bulevard, cu trupe de animatie, dans, cavaleri. Un car alegoric intruchipind un vultur a fost urmat de acrobati pe catalige, jongleri cu foc si, marea atractie a barbatilor dotati sau nu cu camera la telefoanele mobile: un car purtind patru tinere dezgolite si pictate pe corp, reprezentind anotimpurile.
In Piata Mare, primarul Klaus Johannis a declarat deschis sezonul de vara: „Au trecut mai mult de trei luni din programul cultural, am avut peste doua sute de evenimente, insa majoritatea in sali. Acum a venit timpul sa folosim scena cea mai importanta a Sibiului: pietele si centrul istoric. Urmeaza evenimente de calitate”.
Sali
- Sala Thalia, construita in 1540, restaurata in 2004 – 430 de locuri.
- Teatrul „Radu Stanca”, restaurat in 2001 si 2006 – 335 de locuri.
- Casa de cultura a Sindicatelor, construita in 1973, renovata partial in 2006 – 700 de locuri.