In functie de ce iti alegi un text? Ce ingrediente te fac sa optezi pentru montarea lui?Asta e o intrebare foarte grea. Conteaza mult ce simt cind citesc textul prima oara, asta nu inseamna ca il si aleg imediat. E foarte importanta prima senzatie, pentru ca, daca mi se pare un text cu potential, il citesc si a doua oara. Ma intereseaza imaginile pe care mi le sugereaza, povestile nespuse.
Adica acele povesti ale personajelor la care nu ai din prima acces?
Da, sint povestile care s-au intimplat inainte de a incepe piese si care bintuie existenta personajelor, care le dau o aura halucinanta, care le incarca. Nu stii de multe ori de unde vine greutatea acestor personaje si atunci trebuie sa le dezvolti istoriile nerostite.
Estetic, Viata mea sexuala te reprezinta mult mai putin decit Genocid sau ficatul meu e fara rost sau decit Sefele de Werner Schwab. De ce ai optat pentru acest text?
Alegerea lui a tinut de o anumita conjunctura. Textul a luat premiul pentru „Cea mai buna piesa a anului”, premiu acordat in cadrul Galei UNITER, iar in acel an am fost in juriul desemnat pentru alegerea piesei cistigatoare. E primul text romanesc pe care il pun in scena si cred ca trebuie sa incepem sa montam din ce in ce mai multe piese romanesti. Nu poti sa le compari mereu cu textele straine, pentru ca diferenta este mare si comparatia mai mult te inhiba. E important sa montam dramaturgie romaneasca, pentru ca altfel ea nu are cum sa se dezvolte.
L-ai montat primul pe Werner Schwab in Romania si cred ca scriitura incisiva a lui Schwab ti se potriveste foarte bine. Ai reusit sa concentrezi perfect cinismul si inocenta personajelor lui. Mai urmeaza si alte piese de Schwab?
Da. E unul dintre favoritii mei in zona de text contemporan si trebuie sa ma grabesc sa il fac pentru ca intre timp isi va pierde si el din substanta. Trebuie sa fii mereu atent la ce are rezonanta in Romania.
Si ce ar putea sa aiba rezonanta?
Sa iasa Vadim sau Becali presedinte pentru ca lumea sa aiba o atitudine, sa reactioneze, sa se trezeasca.
Romanii dorm, cum spune unul dintre personajele din Viata mea sexuala?
Da. E efectul produs de Iliescu, care i-a somnambulizat pe romani. Indiferent ce ni se intimpla, spunem ca ar putea sa fie mai rau decit este. Niciodata nu spunem ca ar putea sa fie si mai bine. E multa inertie si ignoranta.
Ce merge prost in teatrul romanesc?
Totul. Teatrul in momentul asta are la baza un sistem defect, un sistem hibrid. Vrem sa facem teatru ca in Occident, dar, de fapt, el functioneaza dupa legi total aiurea. Nu au loc reforme. Teatrul romanesc e intr-o groapa, nu mai are miza. La toate festivalurile sint aceleasi spectacole, aceiasi oameni iau premii. Teatrul romanesc e in degringolada si eu o spun din interior.
Tu ai montat si montezi in Ungaria, unde, se stie, lucrurile merg mult mai bine. Care ar fi, din punctul tau de vedere, diferentele semnificative?
In Ungaria, banii care se baga in teatru sint urmariti pina la final, adica nu poti sa cheltuiesti bani fara sa raspunzi pentru felul in care ii distribui. Valoarea unui teatru se cuantifica in functie de turnee, incasari, numar de spectatori si, daca imi spui ca asa e si la noi, atunci eu iti zic ca asa pare ca e. In Ungaria, un director care cistiga un concurs are libertate totala, poate schimba intreaga structura a unui teatru, nu i se pun piedici. Am lucrat mult mai bine la Budapesta decit in Romania. Discutiile despre buget sint absolut transparente. Ti se ofera un buget din start in care trebuie sa te incadrezi. Stii citi bani ai de cheltuit de la inceput si in functie de asta iti trasezi anumite limite. In cazul in care ramin bani necheltuiti, se duc inapoi la primarie. Munca din teatru nu e incurcata de telenovele sau de alte activitati. Totul e programat pina in ultima secunda a timpului de lucru si, cind semnezi contractul, stii clar ziua premierei. Nu e nimic ambiguu. Fiecare e constient de ce are de facut si profesionialismul nu e formal. Criticii asteapta sa fie invitati la un spectacol. Cind eram in Ungaria, l-am intrebat pe director daca cheama criticii la spectacol. Si mi-a zis ca nu cheama pe nimeni. Vin si isi cumpara bilet pentru ca asta le e meseria. In Romania se creeaza o zona de compromis. De fapt, nimeni nu face o favoare nimanui.
Ai facut de curind un spectacol care nu prea a fost vazut si care, dupa mine, ar fi meritat mai multa atentie, e vorba de Nora la Teatrul National din Tirgu-Mures, in care ai mizat pe alienarea din cuplu si pe un raport de forte absolut traumatizant. Ce te intereseaza sa scoti dintr-un text clasic?
Nora e un text in care rupturile din cuplu actioneaza ireversibil. Nu cred ca e o piesa feminista sau o piesa despre emancipare, e textul unei lumi in care compromisul implica relatii pe muchie. Textele clasice, cele foarte bune, bineinteles, au teme care sint mereu puternice si ma provoaca tocmai prin ce pot spune acum, prin intrebarile care nu-si pierd greutatea.
„In provincie, trupele sint dezechilibrate”
Ai zis la un moment dat ca sex shop-ul din Viata mea sexuala e un spatiu concentrat al Romaniei de azi. Cu ce alt spatiu ai mai compara Romania?
Cu Piata Bucur Obor, dar, daca stau bine si ma gindesc, as zice ca Romania nu se compara cu nimic. Viata mea sexuala e o farsa. Si, ca orice farsa, are nevoie de o pista falsa. In Viata mea sexuala nu e vorba despre sex sau e vorba despre sexul care nu prea e. Viata sexuala lipseste cu desavirsire. Este o piesa a contrariilor: sex shop fara sex.
Care e cel mai recent spectacol bun pe care l-ai vazut?
Ivanov, regizat de Tamas Ascher, pe care eu l-am vazut la Budapesta si stiu ca a fost invitat si la Bucuresti. Mi-a placut foarte mult Trolius si Cresida al lui Purcarete, facut la Katona Joszef. Ultimul spectacol bun pe care l-am vazut in Romania e joi. Mega Joy, regizat de Afrim la Odeon.
Ce proiecte ai?
Lucrez acum la Piatra-Neamt si sper ca teatrul de acolo va reusi sa capete prestanta pe care a avut-o, apoi o sa fac un spectacol de teatru-dans la Gheorghieni cu actori din Romania si din Ungaria, dupa care in vara plec la Budapesta, unde o sa lucrez la un spectacol in aer liber. Miza nu mai e in teatrele din Bucuresti. Actorii sint implicati in prea multe si e de inteles. Spectacolele bune au insa nevoie si de actori buni. Si aici e un paradox, pentru ca Bucurestiul, fara sa absolutizez sau sa generalizez, are trupe solide. In provincie, trupele sint dezechilibrate. Daca aduci multi colaboratori, iti mor spectacolele, asa ca, de multe ori, in provincie se lucreaza foarte regizoral. Actorii ajung sa conteze mai putin, ceea ce iarasi e o problema. Sint, de fapt, mult prea multe probleme si, din pacate, asta se vede.
Sorin Militaru a debutat cu Salonul Nr. 6 de A.P. Cehov la Teatrul „Maria Filotti”, Braila, spectacol pentru care a fost nominalizat la Gala Premiilor UNITER in 2001. Dintre spectacolele regizate de Sorin Militaru, amintim Genocid sau ficatul meu e fara rost de Werner Schwab la Teatrul Odeon, Sefele de Werner Schwab la Teatrul ACT, jucat in prezent la Odeon, Pescarusul de A.P. Cehov, Teatrul „Tomcsa Sandor”, Odorheiul Secuiesc, Ubu de Alfred Jarry, Ungaria, Teatrul Szigligeti Szinhaz din Szolnok. Noise Off de Michael Frayn, montat de Militaru la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt, va avea premiera la inceputul lunii mai.