Numai Artistul putea sa aiba o sora atit de… volatila si, in acelasi timp, cu acea greutate specifica frumusetii in stare sa despice aerul din jurul unui muzeu care aduna intre zidurile lui citeva frumuseti mai mult sau mai putin itinerante. Numai ca adevarata sora a artistului era deja inauntru si ne astepta emotionata.
Binedispusi asadar, am asistat la prezentarile de rigoare facute celor doi frati artisti, tineri, frumosi si talentati, nascuti (ea) in 1976, respectiv (el) in 1968, cu studii (el) la Bradford College Art/ Design, Hudddersfield University, cu un master la Metropolitan University Leeds, in timp ce Gabriela a absolvit Academia de Arte Bucuresti, pentru ca apoi sa-si dea un master in gravura la Bradford College.
Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Arta Craiova, si Mihaela Velea, curator al expozitiei, i-au prezentat cu caldura pe cei doi frati reintorsi la Craiova sa le arate celor pe care i-au regasit acasa cum este acel „acasa” din departare, din acel „unghi explorativ” care „stirneste procese de reflectie in mintile oamenilor de peste tot”, asa cum si-a propus Valentin Boiangiu.
El a recunoscut ca ea este mai… inteligenta
Cei doi artisti, care lucreaza (ea) ca lector de arte vizuale la Dewsbury College, respectiv (el) sef de catedra la acelasi Colegiu, au avut interventii dintre cele socotite de poeti lapidare, fiindca, nu-i asa, pentru artistul plastic arta vorbeste. Ea a multumit parintilor si celor prezenti in cuvinte simple si calde, iar el a recunoscut ca ea este mai… inteligenta si nu mai are deci ce sa adauge. Modestia si ironia stau bine oricarui artist reintors acasa, mai ales cind el a avut in strainatate expozitii cu titluri curajoase ca… „Distrugerea frumusetii”!
Expozitia „Home/Acasa”, care va putea fi vazuta si de bucuresteni in luna iunie la Hanul cu Tei, este un melanj, cum altfel, inteligent si inspirat de instalatie, pictura, video-art, in care tablourile lui Valentin Boiangiu sint precedate, dar si urmate, in salile Muzeului de Arta de mici „incaperi” construite din plicuri si carti postale ale elevilor Liceului de Arta „Marin Sorescu”, expediate pe adresa de la Bradford a celor doi frati.
Astfel, acel „acasa” a ajuns, cum spunea ea, sa „reprezinte lucruri mult mai abstracte decit o casa: un miros, un sentiment sau o amintire”.
Sau, cum poetic spunea David Byrne, citat de el: „…it’s only glass, concrete and stone, it’s only a house, not a home…”.
La plecare, „sora artistului” inca mai cauta poezia prin spatiul invizibil dintre casa si acasa…