— Ce-ati zice de-o Finlandia, se strimba Nora cu subinteles, stiindu-se de catre ambii oaspeti ca ea detesta vodca.
Vasile se uita discret la ceas.
Era tirziu: aproape miezul noptii.
(Continuare din numarul trecut)
— Ce-ati zice de-o Finlandia, se strimba Nora cu subinteles, stiindu-se de catre ambii oaspeti ca ea detesta vodca.
Vasile se uita discret la ceas.
Era tirziu: aproape miezul noptii.
Discutia lincezea penibil, aidoma, tot lincezi, lor.
— Sa ne culcam, propuse el.
— Nu ne e somn, zisera ele!
— Iesim sa facem citiva pasi pe strada?
— Aluneca.
— Si e si ger.
— Rege e ger!
— Ne-am saturat de palindroame.
— Daca aveti ceva-mpotriva lor, nu ma opun, o-ntoarse Elisav. Aveam de gind, de altfel, sa va propun un mic concurs de calambururi… Iata unul, inventat ad-hoc: Nu „l’opinion”, cum pretindea Pascal, este „la reine du monde”. Ci „le pignon, pignon, pignon, qui fait marcher la machine…” „Marcher la machine de Marchais”.
— Cine mai e si-acest Machin?
— Tovarasul Georges Marchais, grai Vasile, dragile mele camarade. Un fost champion al comunismului francez. Le pignon du champignon rouge vif.
— Lili, putana, e-o liliputana, mai avu timp sa strige, triumfal, colega si prietena ei, Carmen, cind Nora o-ntrerupse, rece:
J’en ai assez de calambururile astea.
— De calamburgurile astea, ii ridica mingea la fileu colega si prietena ei Carmen, pe care Nora o-ntrerupse rece:
— De calamburghiele acestea, ce-s niste poante boante, incapabile sa sfredeleasca…
— De calamburlacia asta, ii ridica mingea la fileu colega si prietena ei Carmen, spre surprinderea celibatarului Vasile, care biigui ceva de genul:
— Atunci, ne continuam dialogul?
— Care dialog, se mira Nora.
— Care dialog, facu si Carmen.
— Considerati ca asta-i dialog, continua prima.
— Ca stam de vorba, intari a doua.
Ca facem schimb de libere opinii?!
Care sint libere, vorba cuiva, nu, insa, si obligatorii.
— Sau de opinii, pur si simplu.
— Ca convorbim?!
— Ca conversam?!
— Cacanarii nu iubesc canarii, le-o reteza profesorul Vasile.
— Si reciproca, zise Carmen.
— „Si reciproca” Carmen zice, zise Vasile Elisav.
— Si viceversa, zise Nora.
— Nora Aron si viceversa, zise, cu tilc, Vasile Elisav.
— Vasile Elisav si viceversa, zise, cu tilc, Nora Aron.
— Asreveciv, aproba Carmen.
— Acorpicer, o ingina Vasile.
— Ce-ati zice de un Evanrit, intreba Nora.
— Niv nub, o aproba Vasile.
— Bla niv, se prinse,-n fine, Carmen.
— Romanescul alb, zimbi Vasile, e cvasi-palindromul (grafic, iar intr-un caz, intiiul, si acustic) al germanului Blau „albastru”, al englezescului black „negru”, al frantuzescului blanc „alb”. Scrie-vom, deci, Blaualb, blac(k)alb, blan(c)alb.
— De ce, ma rog, intreba Carmen.
— Pentru ca ludentes fortuna iuvat, mustaci Vasile. Pe jucausi, i-ajuta soarta.
— De-a ce ne mai jucam, intreba Nora, ca sa ne-atragem soarta, a buna, dom profesor?
(Continuarea in numarul urmator)