Autorii au cautat raspunsuri la intrebari de genul: de ce resurse culturale dispunem (infrastructura, productie, servicii), cum valorizam resursele disponibile, ce preferinte de consum cultural avem (pentru a putea reajusta oferta pe masura)? Studiul se refera la situatia din tara – Romania cu partile sale administrative (judete, regiuni de dezvoltare, nivel national) si Romania ca parte din spatiul european. Este comparata situatia sectorului cultural din Romania cu cea a altor tari din Europa, apoi „zoom-ul” este marit pina la nivel judetean pentru a depista diferentele si contrastele zonale.
Din acest studiu, un prim capitol a fost prezentat public, intr-o conferinta de presa organizata de Ministerul Culturii si Cultelor la mijlocul lunii aprilie. A fost ales capitolul in care situatia din Romania este „comparata” cu cea a altor state din Europa. Pentru cinci domenii culturale principale (biblioteci publice, productie de carti, muzee, cinematografe, institutii de spectacol), au fost cautate date statistice comparabile pentru aprecierea resurselor disponibile si a audientei/ frecventarii (numar de unitati, numar de locuri, numar de vizitatori/ spectatori etc.). Prezentate sub forma de ierarhii sau de harti tematice (cu grupe de tari cu resurse similare), datele statistice au fost obtinute exclusiv de la institutii statistice nationale (in marea majoritate omoloage Institutului National de Statistica de la noi) si au fost ponderate la numarul de locuitori pentru a fi comparabile cantitativ.
Comparatiile au fost posibile, dar nu chiar peste tot – in unele domenii, categoriile statistice au continut diferentiat intre tari, iar statisticile centralizate au fost disponibile la ani diferiti (toti anii de referinta cuprinsi intre 2000 si 2006). Din acest punct de vedere, studiul a fost o provocare metodologica. Datele oferite de UNESCO sau de alte „institutii globale” sint foarte sumare, in multe cazuri nu sint actualizate, iar Eurostat, care standardizeaza colectarea datelor statistice in Europa, nu a emis inca o directiva unica pentru „contabilizarea” sectoarelor culturale nationale. In aceste conditii, definitiile a ceea ce exprima o „publicatie”, un „muzeu” sau un „spectacol” variaza de la tara la tara.
Nu am inclus toate tarile din Europa in analiza
„Topurile” rezultate ar trebui interpretate cu maxima prudenta: daca cea mai mare parte a datelor pentru fiecare domeniu (biblioteci, teatre etc.) sint comparabile, exista si numeroase exceptii. In mai multe tari, domeniile culturale au definitii proprii, greu de aliniat si de comparat cu cele din majoritatea celorlalte tari. Sint redate statistic, fie selectiv, fie cuplate cu alte categorii, in functie de organizarea administrativa nationala a sectorului cultural. De exemplu, in Republica Ceha nu sint incluse in statistici decit teatrele de stat, in Italia si Franta statisticile centrale nu includ decit muzeele si colectiile muzeale care apartin institutiilor centrale si le „ignora” pe cele organizate de autoritatile locale, in unele tari sint incluse in categoria bibliotecilor publice si bibliotecile scolare, in Olanda departajarea dintre spectacolele de teatru dramatic si alte categorii de spectacole (cabaret, opereta etc.) este dificila in datele statistice etc. Sugeram de aceea utilizarea cu predilectie a informatiilor oferite de hartile tematice (unde apar grupe de tari cu dotari similare), iar din graficile cu date absolute se pot desprinde informatii si date-cheie punctuale.
De multe ori, astfel de situatii aparte ne-au determinat sa nu luam in considerare unele tari; a rezultat de aceea un numar fluctuant de tari pentru fiecare domeniu cultural. Ierarhiile aproximative redate prin grafice sint completate de harti, unde apare mai distinct decupajul spatial dat de diferentele de consum cultural in Europa. Fideli algoritmului „radiografie statistica”/ „sondarea comportamentului de consum”, am completat tabloul primului capitol cu date desprinse din eurobarometrele de consum cultural initiate de structurile UE.
Nu am inclus toate tarile din Europa in analiza, ci doar citeva tari europene pe care le-am apreciat ca fiind reprezentative pentru decupajul geografic, politic si socio-economic european actual: tari din Europa Occidentala (cele mai vechi din UE), citeva tari nordice, citeva tari meridionale, tari care au aderat la UE in 2004 si in ultimul val de aderare din 2007, tari din Europa de Sud-Est care nu au aderat inca la UE.
Dupa analiza datelor putem spune ca, exceptind sectorul cinematografic (cu o degradare alarmanta a infrastructurii in ultimul deceniu), Romania este o tara cu dotari apropiate de media europeana. La majoritatea celorlalte capitole (biblioteci publice, productie de carte, muzee, institutii de spectacol), Romania nu este plasata nici rau, nici bine. Valorile indicatorilor situeaza Romania cind in vecinatatea unor tari vest europene, cind in vecinatatea unor tari central europene, recent aderate la Uniunea Europeana.
Acest capitol, ca si studiul in ansamblu, nu urmareste sa compuna un tablou general; se doreste mai degraba ca informatiile, interpretarile si concluziile exprimate sa fie utile ca instrumente de lucru in strategiile de promovare a sectorului cultural, in „interactiunile” institutionale internationale, in politicile de dezvoltare regionala in Romania (de altfel, un raport bazat in cea mai mare parte pe substanta primului capitol a servit ca reper in derularea „Programului de promovare internationala a culturii contemporane romanesti”).