Daca pe 31 aprilie 2005, aproape de miezul noptii, Regele Mihai sosea in Craiova la volanul unui BMW, de aceasta data a coborit de pe bancheta din spate a unei masini Skoda, in fata primariei, fiind intimpinat cu piine si sare de catre edilul-sef Antonie Solomon, in prezenta a numerosi jurnalisti si a citiva curiosi. Dupa ce a primit o diploma de excelenta din partea primariei si o placheta din partea Filarmonicii, Majestatea Sa a fost condus catre „locul faptei”: teatrul national, caci sediul Filarmonicii este in renovare (dar aproape gata) dupa prabusirea de acum 2 ani a plafonului salii de concerte.
In absenta directorului general, pianistul Mihai Ungureanu (cel care ii ducea, in 1996, pe membrii orchestrei la Versoix, aceasta aflindu-se intr-un turneu de concerte si inregistrari in Elvetia, chiar in vremea alegerilor prezidentiale de acasa, muzicienii craioveni votind atunci la Geneva) fiind plecat intr-un turneu in Japonia, cuvintul de bun-venit din partea institutiei a fost rostit, pe scena, de catre directorul administrativ Gheorghe Daniliuc (membru al Partidului Romania Mare). Primarul Solomon si secretarul general al Ministerului Culturii si Cultelor, Virgil Stefan Nitulescu, au rostit scurte alocutiuni, acesta din urma citind si un mesaj de la ministrul Adrian Iorgulescu, ramas in Bucuresti din cauza „evenimentelor politice turbulente” (era preziua suspendarii presedintelui Basescu). Cei trei vorbitori au ocupat apoi loc in loja, alaturi de cuplul regal si de IPS Teofan, mitropolitul Olteniei.
Bisul a fost o demonstratie de virtuozitate
Si a inceput concertul (dirijor: Teodor Costin, fost director al Filarmonicii craiovene, intre 1962 si 1986, distins cu Ordinul muncii, clasa a III-a, in 1959, ca sa nu trecem peste o alta ghidusie a sortii; solist Gabriel Croitoru – vioara). Programul a fost deschis cu Uvertura operei „Ruslan si Ludmila” de Glinka si m-am gindit la irlandezul John Field, stabilit in Rusia in 1803, care avea sa ii dea lectii. Glinka a finalizat aceasta opera in 1842, la 22 de ani dupa ce Puskin scrisese poemul cu pricina si la 5 ani de la moartea poetului in duelul de la Ciornaia Recika.
A urmat Mendelssohn-Bartholdy – Concertul in Mi minor pentru vioara, bine interpretat de Gabriel Croitoru. (Felix avea 7 ani cind familia sa a trecut la crestinism si a murit, ca si Puskin, la 38. As vrea sa stiu cum arata o seara cu Humboldt si Hegel in salonul parintilor sai.)
Bisul (Corinei ii place acest moment care are chipul surprizei) a fost o demonstratie de virtuozitate, iar curiozitatea mea a tintit catre gindurile violonistilor din orchestra, care priveau intimplarea.
Dupa pauza, Beethoven – Simfonia a III-a in Mi bemol major, „Eroica” (dedicata initial lui Napoleon si interpretata pentru prima data la Viena in 1805, sub bagheta compozitorului – unul dintre primii care si-a asumat initiative de freelancer).
Aplauzele cu priviri furisate spre loja, citeva strigate temperate: „Regele la Cotroceni!”, la iesirea in foaier, o plimbare prin centrul orasului si un dineu au incheiat o placuta seara festiva.