Maniera de abordare denota o lipsa de imaginatie similara cu cea din reclamele la diversi detergenti, care asigura cu totii eliminarea oricaror pete sau a tuturor petelor, albul pur, albul cel mai pur, albul imaculat, albul albilor etc.
Explicatii ar fi multe si, in linii mari, toate s-ar aplica lejer la orice jurnal de stiri, din orice colt al planetei. Cea mai simpla ar fi aceea ca si aici, ca in orice activitate, se aplica legea minimului efort. Cind trebuie sa umpli o emisiune de stiri, ai permanent in baza de date un calendar cu evenimente sau momente de sezon. La urma urmei, un jurnal de stiri nu e o opera de arta unicat, care sa ramina in istoria omenirii. Stirile de azi se uita pina miine. Problema e cum faci selectia lor, in asa fel incit sa nu devii excesiv de repetitiv. In cazul reportajelor (de la inundatii, de pe sosele inzapezite sau scoli ruinate) riscul e mult mai mare decit cind marchezi ziua nationala sau hramul Sfintei Parascheva din Iasi.
O alta explicatie, putin mai pretentioasa, care se aplica in cazul tuturor activitatilor umane intinse legate de timpul istoric si calendaristic, este aceea ca in mintea tuturor oamenilor coexista doua tipuri de flux al timpului: timpul sacru, circular si reversibil, specific comunitatilor traditionale, si timpul profan, linear si ireversibil, specific lumii moderne. Stirile „normale” sint specifice timpului profan, cel linear. Stirile ciclice se inscriu in durata sacra, repetitiva si reversibila, iar reluarea lor an dupa an asigura stabilitatea comunitatii careia li se adreseaza, asigurindu-i pe membrii ei ca ordinea lumii nu este zdruncinata iremediabil. Inundatiile, serviciile proaste din statiunile turistice romanesti, hramurile mai mari sau mai mici de la diverse biserici, scolile care incep anul fara aviz sanitar (ca si anul trecut, ca si acum doi ani, ca si acum trei ani) – toate sint dovezi ale existentei unei ordini care, buna-proasta, cum o fi, asigura totusi o stabilitate a lumii noastre. Intr-o asemenea perspectiva chiar si stirile catastrofice (unde as putea include stereotipizatele relatari zilnice ale unor accidente de masina si apoi ale altor accidente de masina) au o functie opusa aparentului lor inedit sau senzationalism. Reporterul care descrie cu sufletul la gura – al patrulea an la rind – nimicitoarele inundatii sau nemaiintilnitii nameti de pe sosele transmite inconstient, intr-o oarecare masura, si un mesaj de tipul: „Iar sint inundatii, iar sint zapezi mari, nu s-a schimbat nimic, totul e sub control”. Si cum in mintea fiecarui om coexista – in proportii diferite – ambele timpuri, receptorul-spectator percepe concomitent ambele mesaje.
Suna cam incilcit, dar nu si neverosimil. Mai mult, cred ca raportul intre stirile-stiri, neciclice – de tipul lansarii consolei PlayStation 3 – si cele ciclice, repetitive – cum e scoaterea anuala la vedere a moastelor unui sfint – ar putea indica gradul de modernitate sau traditionalism dintr-o societate oarecare. Astfel, amploarea stirilor legate de evenimente religioase (zile de sfinti, moaste si pelerinaje) atesta gradul sporit de traditionalism din societatea romaneasca, dar, poate, si nevoia de stabilitate, pe care o astfel de lume traditionala pare s-o ofere.