— De-a EVOLA LOVE, zise Vasile Elisav, care-si aduse brusc aminte ca-l astepta acasa, alaturea adica, jurnalu-i palindromic, in care se-apucase de scris un nou capitol, cu acest titlu cam bizar, citibil, insa, tur-retur.
— Ar trebui s-o sterg, zise Vasile Elisav.
— V-ati plictisit de noi, intreba Nora.
— Nu, dar s-a facut tirziu. Este aproape miezul noptii si trebuie sa-mi tin cuvintul dat.
— Dat cui, intreba Carmen.
— Dat mie, zise proful, nu fara o citime de emfaza.
— Dat apropo de ce, intreba Nora.
— Apropo de faptul ca n-am voie sa las sa-mi treaca ziua fara a scrie in jurnal citeva rinduri. Jurnalul de-aia e jurnal.
— Nulla dies sine linea, incuviinta pe latineste Nora; ca sa continue pe limba noastra: dar daca ziua, dies, este nula?
— Nicio zi, draga Nora, nu e nula. Nul e, uneori, numai diaristul.
— Si, daca nu sint indiscreta, spuse Carmen, despre ce-ar urma sa scrieti azi?
— De nu cumva azi e deja miine, adauga, vag malitioasa, Nora.
— Nu e deja miine, e tot azi, 22 a II-a 2002; iar eu se cade sa-mi continui capitolul inceput ieri.
— Jurnalul dumneavoastra, dom profesor, are capitole, ca un roman, intreba, vag malitioasa, Carmen.
— Nu, raspunse simplu Elisav, dar are paragrafe.
— Cum paragrafe, intrebara amindoua, Nora si Carmen, simultan.
— Adica nu notatii de intimplari si fapte anodine, explica Vasile Elisav, dar o serie de eseuri, daca vreti, unele mai lungi, altele scurte, aducind a maxime sau aforisme, asupra a o seama de chestiuni.
— Jurnalul dumneavoastra e unul filosofic, intrebara cele doua, simultan.
— Intrebarea voastra mi se pare vag malitioasa, spuse Elisav.
— Dupa cite intelegem noi, el n-are nici o evolutie.
— Aveti dreptate, zise Elisav, dar nu pentru ca dau impresia ca-l combat pe Julius Evola, numele caruia evoca evolutia, ci fiindca, palindromic fiind, EVOLA LOVE, nu poate evolua. Un palindrom este un du-te-vino, dupa principiul biela-manivela, iar evolutia, ca si involutia, sint ireversibile, ca timpul.
— Am inteles, intervenira cele doua, dar EVOLA LOVE este un simplu titlu, un titlu palindromic, nu negam; numai ca, de-aicea, dom profesor, pina la reversibilitatea sau ireversibilitatea ca atare, este, dupa cit credem noi, drum lung.
— It’s a long way to Tipperary, fredona, ca pentru sine, Elisav.
Ceea ce fetele tradusera in cor, plagiind un condeier contemporan, prin Lunga-i calea pin’ la tiparire.
— Lunga si nu prea, dragele mele, adauga Vasile Elisav; dar ireversibila mai totdeauna, in masura-n care putini sint autorii ce-si retrag cartile predate, in manuscris sau altfel, unei edituri.
— Apropo de evolutie, dom profesor, se grabi deodata Carmen Carpen sa-l intrebe pe Vasile Elisav, cu aerul ca-si pune pe nasu-i acvilin o pereche de ochelari profesorali, jurnalul dumneavoastra aduce, ca evolutie, ca desfasurare, mai mult a evoluta, adica „desfasurata”, sau a evolventa, adica „desfasuratoare”?
— Ai fost olimpica la matematica, se mira Vasile Elisav.
— Nu la matematica, ci la birna, si chiar la paralele.
— Pai, zise proful, tot matematica sint si paralelele… Nu-i asa, Nora? Cit despre intrebarea Carmencitei, raspunsul meu e urmatorul: ar aduce mai mult e evoluta, daca ar avea vreo evolutie.
(Continuarea in numarul urmator)