Pentru cele 18 discuri s-a cerut apoi votul melomanilor cititori ai revistei, iar numarul celor care au votat online s-a ridicat la cifra ametitoare, totusi, de 38 de mii! In sfirsit, juriul a decis: „Luiza Borac ilumineaza una dintre muzicile pentru pian extraordinara si bogat inventiva, cu o maiestrie subtila, dar absoluta. Acest set il plaseaza pe Enescu printre cei mai mari compozitori pentru pian, cintat si inregistrat splendid si expresiv. Recomandat in mod imperativ”. Iar Jessica Duchen, o membra a juriului, insista: „Exista pasiune, sensibilitate si imaginatie, un control tehnic perfect (si nu e o materie usoara), se pastreaza intotdeauna un sens al prospetimii, de perpetua descoperire, ce mi-a lasat dorinta de a asculta mult mai mult atit din partea compozitorului, cit si a pianistei”. Cuvinte bune pentru un Enescu evident insuficient cunoscut, cit si pentru cea care ii poarta muzica de pian in lume, asemenea unei „ambasadoare”, dupa expresia Luizei Borac din interviul de prezentare din „BBC Music Magazine”.
Intr-un interviu acordat Europei Libere, ea adauga: „Este o victorie, in primul rind, pentru muzica lui Enescu. Acest disc a fost primit cu entuziasm foarte mare si m-am bucurat mult sa particip, in felul meu, la aceasta recunoastere mondiala a muzicii si geniului sau. Premiul BBC-ului este o distinctie speciala, considerata in Anglia ca un Oscar al CD-urilor, mult mediatizat, iar din momentul acordarii distinctiilor muzica premiata se cinta tot timpul pe canalul de muzica clasica BBC 3. Competitorii mei nominalizati, atit Marc-Andre Hamelin, cit si Andreas Staier, sint niste nume consacrate si m-am bucurat sa fiu intr-o companie atit de ilustra. Ceremoniilor si dinstinctiilor li se face o mare publicitate, muzica pentru pian a lui Enescu va fi mult ascultata in urmatoarele citeva saptamini, ceea ce ma face sa ma bucur enorm; si, bineinteles, numele meu in acest context, de asemenea. Ceremonia a fost foarte interesanta, a avut loc pe un vapor care a pornit de la cheiul Waterloo Millenium; a inceput cu o receptie data de firma de sampanie Taitinger si a continuat cu un meniu foarte luxurios. Toata lumea era cu emotii, fiindca dupa trei ore ceremonia inca nu incepuse; asa ca m-am bucurat sa aud ca prima categorie citata a fost cea instrumentala si am fost chemata in fata. Nu prea am mai avut timp sa urmaresc ceea ce fac ceilalti premianti. Am putut sa-mi spun discursul de multumire, aproape fara emotii. Am avut contacte cu diversi organizatori de concerte si diversi ziaristi. M-am intilnit ieri cu cineva de la «Wall Street Journal» care doreste sa scrie ceva mai mult despre aceasta ocazie si vom vedea”. La firma Avie, mi-a mai spus pianista, „sint multe planuri pe care le vom discuta si vom vedea care repertoriu mi se potriveste cel mai mult acum si care ar fi de interes atit din partea lor, cit si din partea mea, in functie de piata internationala de discuri”.
„Acasa” pentru Luiza Borac ramine Romania si se pregateste foarte mult pentru participarea la Festivalul Enescu, intre altele cu un recital integral Enescu, cu suitele pentru pian, o ocazie speciala de a-i face publicitate exclusiva compozitorului. Iar „acasa” in Germania, la Hanovra, are ca plan un compozitor al carui centenar a trecut mai putin observat, Grieg. Radio Bremen va transmite in iunie un concert aniversar si Luiza Borac a fost invitata, spune ea cu modestie, in virtutea premiului pe care l-a obtinut in 2002, cind a fost laureata concursului Grieg. N-am mai intrebat-o pe cind un disc si in Romania. Poate ca institutiile abilitate se vor gindi anul acesta sa imortalizeze pe disc Festivalul Enescu, macar in cazul artistilor care nu au un contract de exclusivitate cu o casa internationala de discuri. Ar fi momentul…