Mama mai zice ca, pe vremuri, oamenii erau mult mai cruzi. Am intrebat-o ce inseamna crud. Mama introduce cardul in fanta cersebotului si scrie o suma pe display. Fatada de sticla a bisericii rasfringe o lumina multicolora peste multimea care iese de la slujba. Asta noapte au dat drumul la ploaie si sticla a ramas inca uda. Intotdeauna duminica e mai frumos. Dau drumul si la lumina, si la caldura mai multa… Mama zice ca pe vremuri bisericile erau din caramizi. Am intrebat-o ce inseamna caramizi. Mama vorbeste cu o doamna despre slujba. Doamna zice ca pe vremuri slujba era tinuta de oameni adevarati. Zice in soapta, ca sa n-o auda nimeni. Nu e voie sa vorbesti despre biserica de pe vremuri. Tatal Nostru a interzis prin Testament vechile practici. Tatal Nostru spune ca din cauza lor omenirea aproape ca a murit si ca de asta noi traim acum sub o cupola imensa si ca afara nu se poate trai, pentru ca e frig si furtuna. Oamenii erau mult mai cruzi pe vremuri. Acum Tatal Nostru e singurul care tine slujba in toate bisericile din lume in acelasi timp. Saptamina trecuta am trecut si noi prin spoveditor si prin impartasitor. Mama zice ca cine nu trece o data pe luna moare in somn. E cel mai mare pacat din lume sa nu spui ce ai pe suflet. Tatal Nostru trebuie sa stie tot ca sa poata mintui lumea si sa ne redea natura. Ieri mi-a cumparat mama niste ochelari de jucarie pe care daca-i pui pe ochi vezi viitorul. Da’ cred ca-s stricati, pentru ca eu nu vad niciodata nimic. Doar o intindere de nisip. Si e intuneric. Si parca simt ca e frig.