Unul dintre pacate e clar: avem foarte putini intelectuali. E evident ca exista o hipnoza din partea acelora care oricum au o oarecare recunoastere publica exercitata de televiziuni. Avem multi intelectuali care cred ca este esential sa apara la televizor si mai putin important sa scrie carti. Iar apoi, stim foarte bine ca intelectualii se recruteaza din mediul universitar, iar mediul universitar romanesc a ajuns sa fie un fel de apendice al unei slujbe din cauzele bine stiute: ori sint circuite inchise, ori salariile sint mult prea mici pentru tinerii universitari.
Prin urmare, nu exista nici performanta, iar asa-zisii intelectuali nu se mai pot sustine prin propriile lucrari, prin propria pertinenta. Ar mai fi un monopol pe care l-am mai discutat si in carte (Agresiuni, digresiuni, Polirom, 2006), al unui anumit grup de intelectuali masati in jurul Grupului pentru Dialog Social, care in anumite situatii sint foarte onorabili, iar uneori devin tiranici.
Ti se pare ca de la acel apel care prefigura suspendarea si pina acum, cind sintem in plina suspendare s-a schimbat ceva in discursul acestor intelectuali?
Nu. A ramas cam acelasi ton, intelectualii care sint mai apropiati de zonele anti-Basescu tac, iar intelectualii care sint mai apropiati de Basescu – institutional sau doar cu inima – vorbesc mult prea patetic despre acest subiect. De multe ori par membri PD, ceea ce nu e in regula.