De obicei, radicalizarea inseamna critica. Aici avem un spectacol jalnic al intelectualilor. Ei se alipesc ca parte lipsa, se manifesta mai mult ca absenta. Nu au nimic de spus, nu pun nici o conditie, nu lamuresc nimic in plus. Vorbesc, dar nu vorbesc deloc cu cuvintele lor, sint pur decorativi – e o inflamare de semnaturi si nimic mai mult.
Mi-as fi dorit o renegociere, o precizare, o sfatuire publica, o mosire a lui Traian Basescu. Eu il vad ca pe un personaj inca cu potential, dar impur. El trebuie ajutat sa devina un adevarat om de stat. Este inca mult prea mult politicianism in intentiile lui bune. Or, aici cred ca ar trebui sa intervina intelectualii. Ei se reped cumva necritic, iar o radicalizare necritica mi se pare a fi o contradictie in termeni.
Ati fost invitat sa semnati celebrul Apel?
Nu. Vedeti, listele sint intotdeauna inchise inca de pe vremea dizidentei anticeausiste. Este o actiune in cerc restrins, desi larg.