Locuiam in Bucuresti in perioada cind pe strazi au aparut vacutele colorate. In drum spre redactie, ma inveseleam privind-o pe cea imbracata in bucatele de oglinda, din fata Intercontinentalului, sau pe cea tolanita pe trotuarul din fata Cismigiului. Dar cel mai mult o iubeam – da, pe aceea chiar o iubeam! – pe vacuta crem care, suspendata cam la patru-cinci metri deasupra asfaltului, in pozitie verticala, parea ca evadeaza, cu fundul inainte, pe un cearsaf ce atirna de la geamul unui salon al spitalului Coltea. Credeti-ma (dar poate ati vazut cu ochii dumneavoastra), avea o figura adorabila, iar copitutele ei impingind zidul in cautarea libertatii ma faceau mereu sa ma simt eu insami libera ca un animal cind alergam pe strazile aglomeratei capitale unde ma autoexilasem pentru o vreme, spre mirarea tuturor cunoscutilor mei sibieni.Niciodata, dar absolut niciodata nu am vazut pe cineva sa faca rau vreunei vacute in Bucuresti, desi, in afara celei de la spital, toate erau la indemina trecatorilor. De cite ori n-am pus chiar eu mina, cu blindete, pe grasuna de la Piata Romana, asteptind verdele semaforului! O mingiiam pe ureche si sint convinsa ca asa cum eu gaseam bucurie in prezenta dragalaselor copitate, tot asa reuseau inca multi altii…
Din acest punct, legatura cu Sibiul nu va este, probabil, greu de facut. A primit si Capitala Culturala Europeana un dar oarecum asemanator, sosit chiar din capitala Bucuresti. Zece statui, presarate luna trecuta in pietele si pe aleile orasului istoric, infatisindu-l pe Hermann, fondatorul mitic necunoscut al Sibiului (fost Hermannstadt, fost Hermannsdorf).
„Faceti cunostinta cu Hermann!” se numeste proiectul Fundatiei Culturale Inforom, de care probabil ati auzit, iar statuile il reprezinta pe Hermann in diferite posturi: cavaler medieval, bancher, circiumar, macelar, student, primar, menestrel medieval, ofiter in militia orasului, dandy si deportat. Costumul, atitudinea fiecarui personaj, si chiar si locul de amplasare au fost alese de sculptorul monumentalist Petru Alexandru Galai impreuna cu documentaristi de la Facultatea de Istorie si Patrimoniu din Sibiu.
Dar iata, la numai citeva saptamini de cind au dat ochii cu poporul, cavalerul si menestrelul rusinos retrasi din batalia cu proverbialul calm transilvan. Cavalerul se retrage din Piata Mare, dupa ce si cea de-a doua mina i-a fost rupta. Menestrelul, din fata Filarmonicii, dupa ce a fost pravalit pe aleea strajuita de vechile turnuri ale orasului. Batalia continua, cu restul luptatorilor pe frontul ardelenesc. Nu pot acum decit sa mi-i imaginez pe invinsi alergind cu disperare spre cearsaful vacutei mele din Bucuresti, asa cum dau fuga bolnavii din provincie catre medicii capitalei. Insa, in timp ce baltata voia cu orice chip sa se salveze din spital, pe bietii Hermanni mi-i imaginez actionind exact in sens invers, cautind sa urce cu cea mai mare viteza in salonul spitalului, spre a se salva de nebunia strazii, de vandalii Capitalei Culturale, implorind internarea. Si iata-i, sint ca si salvati, caci ajung gifiind linga zidul unde – ce bine! – inca mai flutura colturile cearsafului. Dar vai, cavalerul n-are miini!…
Cine este Hermann?
Hermann, ca intemeietor al Sibiului, nu este consemnat in nici un fel de document. „Existenta lui o putem banui doar din etimologia denumirii localitatii Hermannsdorf, mai tirziu Hermannstadt”, explica Monica Lotreanu, arhitect si istoric de arta, autorul conceptului si coordonator al proiectului. Asadar, Hermann poate fi imaginat in numeroase ipostaze istorice.
Valoarea proiectului se ridica la 65.000 euro, finantator principal fiind Ministerul Culturii si Cultelor. Pentru reparatii ale statuilor distruse nu au fost prevazute fonduri.
Zece Hermanni mititei
- Hermann cavaler medieval. sec. XIV – Piata Mare (retras)
- Hermann bancher. sec. XVI – Piata Mare
- Hermann berar. sec. XVII – Piata Mica
- Hermann staroste macelar. sec. XVIII – Casa Artelor
- Hermann student. sec. XVIII – Colegiul Brukenthal
- Hermann primar. sec. XVII – Primaria Veche, acum Muzeul de Istorie
- Hermann menestrel medieval – Turnul Dulgherilor (retras)
- Hermann ofiter in militia orasului. 1800 – Pavilion 2007
- Hermann „dandy”. 1910 – Parcul Astra (inca neamplasat)
- Hermann deportat. 1945 – Piata Garii (inca neamplasat)