Un ministru al Educatiei se da cocos in fata unor pustani si pustoaice, facind-o, penibil si grosolan, pe profesorul atoatestiutor; desi sint tentat, nu am sa ma citez dintr-un text de acum citeva numere ale acestei reviste pe care noi, baietii si fetele din redactie, il alintam "Supli", text in care puneam la indoiala calitatile intelectuale si de limba romana ale inaltului oficial; dar pot doar sa constat, cu acest prilej, al celebrei vizite ministeriale de Ziua Europei, ca un celebru proverb poate fi rescris, usor, in "Cind doi copii iti zic ca esti beat, te duci si numeri stelele de pe steag";
Un sef de partid minuscul se catara in postura de infanterist al debarcarii din Normalia; prezent, desi nu i-am inteles gestul, in studioul lui Andrei Gheorghe, m-a convins, inca o data, ca vocatia de sobolan e o trasatura care nu se studiaza, ci una cu care te nasti; apud. Johnny Raducanu, i-as recomanda acestui Gheonoi de basm popular, pe care-l visez iesind vijiind din fintini pentru a speria ordinea firii, sa practice, drept terapie, scuipatul in oglinda, dis de dimineata; poate rezulta, in faza initiala, un happening interesant, iar in final, un sincer dialog cu sinele;
Un fost presedinte de stat sta, la aproape optzeci de ani, in creierii noptilor, rontaind doctrine alaturi de „oamenii Realitatii”; mi se pare, uitindu-ma cu jumate de ochi adormit la el, ca seamana cu Jack Nicholson, intr-unul din rolurile sale ciudate, de „om-lup”: dupa expirarea mandatului, incepuse sa arate a om; acum, cind i-a mirosit a singe de marinar, parca a intinerit cu 30 de ani, brusc; pentru prima data, mi se pare ca „Tinerete fara batrinete” e un basm timpit;
O cunostinta imi povesteste urmatoarele: „Eram duminica in Darabani, stii unde, satul-unde-
se-agata-harta-in cui. Vad un grup de tarani care se imbulzeau intr-un autocar sa se duca la miting, la Iasi. Ma duc si-i intreb: «Da unde va duceti, ma?» «La Iasi, e manifestatie.» «Da cu cine tineti, ma?» «Pai ce conteaza, bre, omule, ca si pedeseru, si pesedeu ne da tot doua sute de mii sa mergem!»”; nu poti decit sa murmuri obsesiv suma asta si sa tragi linie: un roman costa doua sute de mii de lei vechi.
O stire dintr-aia, aiuritoare, care te lasa cu gura cracanata, m-a lovit duminica dimineata: un pinguin din zona strimtorii Magellan s-a ratacit la cinci mii de kilometri de casa. L-a gasit, infometat si dezorientat, ca intr-o carte de Jules Verne, un pescar, intr-o rezervatie naturala din Peru. Pinguinul e din specia „Magellan”. Daca i-as fi stiut numele, l-as fi trecut de zece ori in text. Cei de mai sus fac parte din Homo Sapiens Sapiens si, la viata lor, nu au facut nici macar o miime din sacrificiul pinguinului.